8 scuze care ne pot ruina visurile

Scuzele sunt cele mai la îndemână instrumente care nu fac decât să îndepărtezeze ceea ce îți dorești. Știi cum poți să îți dai seama că îți găsești scuze? Întreabă-te următorul lucru: Dacă ai câștiga unul, două sau cinci milioane de euro (sau oricât de mult vrei tu), ai fi capabil să te apuci de lucru la timp, să conduci mai încet, să te înfurii mai puțin, să fii drăguț cu cei din jur, să găsești un loc de muncă nou, să renunți la zahăr, să fii mai apropiat și atent la partenerul tău?

Comoditatea este un produs al fricii de nou, al ieșirii din zona de confort, a ne îndeplini visele, până la urmă. Și există un mecanism aproape inconștient care ne „apără” cumva de un posibil eșec. El se materializează în scuze. Acestea apar foarte ușor – și pentru că suntem comozi, dar și pentru că ne e frică, de fapt, să muncim pentru ceva măreț. Ele izvorăsc fie din comoditate, fie dintr-o lipsă de încredere în puterea noastră de a ne înfăptui visurile. Un prim pas ar fi să identifici care este scuza preferată și, odată ce începi să îți conștientizezi scuzele „preferate”, poți începe să le vezi drept ceea ce sunt cu adevărat: adevărate ustensile de distrugere a viselor.

Specialiștii au constatat că există aproximativ opt tipuri principale de scuze. Iată care ar fi acestea:

Recomandări

Capcanele psihologice de Black Friday. Ce ne determină să cumpărăm în exces?

Semne care trădează depresia. Cum o depistezi la persoanele care „o poartă” cu zâmbetul pe buze

Scuza „Nu-mi pasă”. Te convingi că oricum nu voiai sau nu aveai nevoie de acel ceva, de exemplu, o promovare la locul de muncă: „Nu îl voiam oricum. Ar fi fost prea mult stres…”.

Scuza pasivă. Viața pur și simplu „se întâmplă”. Este dincolo de controlul tău, de exemplu: televizorul te acaparează, nu știi când a trecut seara atât de repede…

Scuza genetică. Te-ai născut așa și nu te poți comporta diferit, așa este familia ta, de exemplu: tatăl tău este antisocial, mama ta este critică. Plus că la voi în familie ai văzut tot timpul cum scuzele au distrus acțiunile.

Scuza victimei. Nimic nu se petrece din vina ta, de exemplu: întârzii la o ședință importantă cu clienții, dar nu a fost vina ta – prietenii au insistat să te mai rețină, a fost un trafic infernal, ai vărsat în ultimul moment o ceașcă de cafea pe cămașă…

Scuza tuturor celorlalți. Este în regulă pentru că toți ceilalți o fac sau nu, de exemplu: niciunul dintre ceilalți prieteni căsătoriți nu mai face sex, deci este pefect normal ca nici tu să nu mai faci. Nu-i nimic în neregulă.

Scuza precedentului. Nu ai mai putut să o faci niciodată. Ai încercat de atâtea ori, nimic nu a funcționat, de ce s-ar schimba lucrurile fix acum? De exemplu: în trecut reușeai să te organizezi foarte bine cu timpul, dar de câțiva ani pur și simplu nu mai reușești, așa că ce sens are să mai încerci, măcar?

Scuza „Așa a fost să fie”. Ceea ce dorești nu este posibil să se întâmple pentru tine. De exemplu, dacă ai avut o copilărie tristă, nu vei reuși să treci niciodată peste această perioadă grea, prin urmare te vei ascunde în spatele acestei scuze toată viața.

Scuza „Fac mai mult decât suficient”. Nimeni nu ar trebui să-ți ceară mai mult decât tot ceea ce ai făcut deja, pentru că tu știi că faci prea multe!

Toată lumea are propriile sale seturi de scuze. În adevăr, scuzele sunt geniale. La urma urmei, ne împiedică să facem ceva ce nu vrem să facem și ne permit să explicăm de ce nu putem. Practic avem o plasa de siguranță permanentă pentru absolvirea vinovăției: tot timpul e „vina” scuzelor; sub nicio formă a noastră! Însă, atunci când ne dorm cu adevărat ceva, trebuie să vedem de ce băgăm scuzele la înaintare și ce putem face pentru a ne atinge visele.