Se spune, pe bună dreptate, că în copilărie se ascund multe răspunsuri conectate cu viața noastră de adult. În copilărie, ne este mai ușor să fim curajoși precum eroii din cărți și basme și să ”ajungem” chiar și la Polul Nord. Adela Dumitrașcu, geofizician și oceanograf în Suedia, confirmă că visele pot deveni realitate și că poți depăși multe granițe atunci când îți urmezi dorințele. Cum ar fi să fii oceanograf! De altfel, Adela face parte din lista selectă a oamenilor de ştiinţă care au participat la cea mai mare expediţie arctică din istorie – MOSAiC.
Fotografii de Steffen Graupner, geofizician și vulcanolog german și el participant la MOSAiC.
CSÎD: Cum de a visat o fetiță din România, din Brașov, să aibă o meserie care la noi prea nu există – oceanograf?
Adela Dumitrașcu: Visul a început în bibliotecile din Brașov, mai întâi copil fiind și savurând cărțile lui Jules Verne – și cine nu dorește să meargă ”20.000 de leghe sub mări”? După care l-am descoperit pe Jacques-Yves Cousteau la biblioteca franceză din Brașov. Am iubit cărțile și filmele lui!
CSÎD: Ai încercat să studiezi în România ceva legat de marină?
Adela Dumitrașcu: Am încercat la 14 ani să dau și la Institutul de Marină în Constanța dar am fost refuzată direct pentru că nu eram băiat! Sper că Institutul și-a schimbat această politică discriminativă! După care am descoperit în fișierele (da, pe vremea sistemului analog) bibliotecii județene din Brașov, unde îmi petreceam aproape fiecare seară după școală, prima mea carte în oceanografie – ”Introducere în oceanografie” – din păcate am uitat autorul –. Și am știut direct ce voi studia! Și 14 ani mai târziu am început oceanografia în Suedia! (zâmbește)
CSÎD: Unde ai studiat? Și cât de greu a fost drumul până acolo?
Adela Dumitrașcu: Studiile le-am început în Suedia în 2010, mai întâi am început oceanografia și după un an am studiat în paralel și geologia. Am continuat cu cursurile de master în geofizică în Hawaii după care m-am reîntors în Suedia pentru a continua cu master-ul in oceanografie. La reîntoarcere în Suedia am început să studiez și astronomia – o altă pasiune pe care o am de mică. Drumul a avut momente dificile, de obicei create de conjuncturi personale, dar în general nu a fost greu! A trebuit să învăț suedeză în 6 luni pentru a începe programul la universitate în Suedia. Dar e posibil!
CSÎD: Când a fost cel mai stresant moment?
Adela Dumitrașcu: Cred că cel mai stresant moment a fost pregătirea documentelor pentru studiile în SUA și testul GRE (The Graduate Record Examinations). Altfel a mers totul ca un dans (zâmbește)
CSÎD: Spune-ne mai multe despre meseriile tale, te rugăm.
Adela Dumitrașcu: Da, combin câteva meserii (zâmbește). Prima meserie e de a fi om. Încerc să respect totul în jurul meu și încerc să învăț ceva tot timpul! Ca oceanograf îmi place să fiu mult pe mare, să lucrez cu partea practică, cu multe instrumente, mai ales dacă pot fi trimise la mari adâncimi, ca de exemplu roboții subacvatici. De obicei, oceanografii lucrează foarte mult cu modele și predicții, stau foarte mult în fața calculatorului, dar eu prefer explorarea oceanelor și acumularea datelor știintifice. Ca oceanograf am lucrat în Hawaii și eram foarte mult în expediții de câteva zile sau săptămâni lunar în Oceanul Pacific.
Adela Dumitrașcu în laborator, foto Steffen Graupner
CSÎD: Fascinant! Mai povestește-ne!
Adela Dumitrașcu: E superb să lucrezi într-un climat tropical unde poți pescui calmari în timpul nopții când trimiteam instrumentele la 5.000 m adâncime și dura in jur de 4-5 ore o misiune sau citeam carte după carte pe deck sau număram meteorii pe cerul acoperit de stele!
La întoarcere în Suedia am continuat să lucrez ca oceanograf la Institutul Suedez de Meteorologie și Hidrologie. Și din nou lucram în grupul tehnic cu diferite instrumente oceanografice și amplasarea banchizelor pentru cercetare. Deci acumularea cunoștințelor tehnice sunt foarte importante în munca de explorare! Am schimbat puțin direcția după aceea și am lucrat ca geofizician în explorare la compania MMT AB.
Adela Dumitrașcu colectând probe de gheață la Polul Nord, foto Steffen Graupner
CSÎD: Ce faci mai exact acolo?
Adela Dumitrașcu: Ceea ce facem noi ca geofizicieni și oceanografi la MMT e de a carta mările. Lucrăm cu diferite instrumente bazate pe sonare pentru proiecte de amplasare a instalațiilor pentru parcuri de eoliene. Avem multe proiecte cu diferite universități. Mai avem un proiect arheologic marin în Marea Neagră, de a descoperi epavele antice romane.(Există un documentar despre acest proiect – MAP the Black Sea.)
Adela Dumitrașcu, foto Steffen Graupner
CSÎD: Ce alte colaborări mai aveți?
Adela Dumitrașcu: O altă colaborare este cu Universitatea din Göteborg. Ei au achizitionat un AUV (Autonomous Underwater Vehicle) și are nevoie de expertiza noastră tehnică în domeniul roboților subacvatici. Sau un alt proiect, de a dezvolta instrumente de mediul înconjurător subactivatice. În ultimele două proiecte lucrez eu acum ca inginer de cercetare. Am schimbat departamentul la MMT de la geofizică la inginerie datorită experienței în domeniul tehnic și interesul în cercetare marină. Și astfel am ajuns la Polul Nord de două ori și poate în viitorul apropiat și în Antarctica! Si de ce nu, poate în spațiul cosmic în viitor!