Ana Preoteasa-Sturzu, despre terapia prin hipnoză: „Experiența hipnotică nu este o fraudă, nu este un placebo, dar nu este nici un panaceu, de fapt este un efect izbitor și chiar iluminator al capacității umane de a experimenta schimbări în conștiință”

Deși hipnoterapia nu este psihoterapie, ea poate rezolva probleme actuale care au legătură cu trecutul și, uneori, se folosește în combinație cu psihoterapia.

Contrar opiniei populare sau a ceea ce vedem în filme, hipnoterapia este o știință deosebit de complexă, care presupune mai mult decât intrarea în transă prin mijloace greu de înțeles.

Pentru a afla mai multe despre ce este, cum funcționează și cui i se potrivește hipnoterapia, am stat de vorbă cu Ana Pretoasa-Sturzu, hipnoterapeut si autor.

Recomandări

Capcanele psihologice de Black Friday. Ce ne determină să cumpărăm în exces?

Semne care trădează depresia. Cum o depistezi la persoanele care „o poartă” cu zâmbetul pe buze

Transa și sugestia în hipnoterapie

CSID: Ana, ce este hipnoterapia? Și asupra căror probleme o putem aplica cu succes?

Ana Preoteasa-Sturzu: Aproape toate tipurile de intervenții terapeutice, la un moment dat, presupun un drum spre interiorul tău, o introspecție, o analiză interioară. Fiecare poate parcurge acest drum în ritm diferit,  călăuzit sau nu. Din punctul meu de vedere, hipnoterapia, care mai este numită și sugestia hipnotică,  este metoda prin care  ajungem într-un timp mult mai rapid la cauza problemei noastre actuale. Hipnoza este un mijloc, nu un scop. Este ca și cum ai avea o mașină rapidă și un gps bun care să te ducă la destinație.

(…) Hipnoza este de fapt o stare de focusare și concentrare profundă, în care poți fi relativ inconștient, dar nu complet deconectat de mediul înconjurător. Dacă ceva necesită atenția ta, poate alarma mașinii tale din parcare, te poți trezi cu ușurință pentru a reacționa la situație. Dar, contrar folclorului popular, nimeni nu poate fi hipnotizat involuntar și nici nu poate urma sugestii împotriva voinței și dorinței lui. Trebuie să fi dispus să te concentrezi și să asculți sugestiile hipnoterapeutului. De fapt, am putea spune că toată hipnoterapia este autohipnoză. Există subiecți hipnotici diferiți, unii mai buni ca alții. Spre exemplu, am observat că persoanele creative, cele care au o imaginatie vie , sunt cele care intră mai rapid și mai profund în transă.

Hipnoterapia poate fi parte a unui plan de tratament sau de sine stătătoare într-o varietate de probleme și tulburări, inclusiv, dar fără a se limita la: gestionarea stresului, anxietate și atacuri de panică, tratarea fobiilor si fricilor, probleme legate de somn, dependențe și obiceiuri nedorite, probleme legate de greutate, creșterea încrederii și a stimei de sine, durere cronică, boli autoimune, etc.

CSID: Care sunt semnele ce ar trebui să ne indice necesitatea de a merge la terapie?

Ana Preoteasa-Sturzu: Orice simptom sau sentiment care îți afectează semnificativ viața, bunăstarea atât fizică precum și emoțională, ar putea indica necesitatea de a consulta un terapeut. Terapeutul potrivit ție îți poate oferi sprijin, perspectivă și instrumente pentru a aborda și depăși dificultățile. Este important să menționez că încercarea de a căuta ajutor profesionist nu indică slăbiciune, ci dimpotrivă, arată forță.

(…) Am spus „terapeutul potrivit ție” și as vrea să adaug și metoda terapeutică potrivită ție. Aici este un aspect foarte important. Mi s-a întâmplat chiar mie, cu mult timp în urmă când mă confruntam cu anxietate și atacuri de panică, să merg la un terapeut cu care, din păcate, nu am rezonat. La vremea respectivă, acest lucru m-a debusolat și m-a făcut să intru din nou în carapacea mea și mult timp să nu mai apelez la terapie.  Desigur, acel terapeut nu greșise cu nimic, însă nu era potrivit pentru mine. De aceea, vă încurajez să aveți răbdare și încredere să căutați ce este potrivit pentru voi. Se simte atunci când ești unde trebuie!

CSID: De ce oamenii cel mai des acceptă drama și nu au curajul să se vindece?

Ana Preoteasa-Sturzu: Așa cum nici un deget de la mână nu este la fel, în același mod și noi oamenii suntem diferiți. Modul de reacție la dificultăți este variabil și inconstant. Principalul rol al minții noastre este să ne țină departe de pericol. Astfel, mintea respinge tot ce este necunoscut și adoră confortul zonei de cunoaștere. Nu de puține ori oamenii se simt mai confortabil într-o situație cunoscută, chiar dacă aceasta este una dureroasă. Drumul spre schimbare poate fi pavat cu incertitudine și teamă și atunci nu fac pasul spre vindecare.

Alteori nu suntem conștienți de motivele din spatele comportamentelor noastre sau a impactului pe care îl au asupra noastră și chiar a celor din jur.

(…) De fapt, această întrebare mă duce cu gândul experimentul lui Seligman („Experimentul Park” ) care a evidențiat fenomenul psihologic cunoscut sub numele de „neputința învățată”. În cadrul experimentului, șoarecii, care au fost supuși anterior unor șocuri pe care nu le puteau controla sau evita, au dezvoltat un comportament aparent pasiv și au refuzat să caute soluții chiar și atunci când aveau opțiunea de a evita stimulii neplăcuți.

Această învățare pasivă sugerează că expunerea anterioară la mediul ostil și incapacitatea de a influența evenimentele au contribuit la apariția unei atitudini de neputință și resemnare. Acest experiment și concluziile sale au fost extrapolate pentru a ilustra modul în care lipsa controlului și percepția incapacității pot influența comportamentul și sănătatea mentală în contextul uman.

CSID: De ce ar trebui să alegem acest acest tip de terapie vindecătoare?

Ana Preoteasa-Sturzu: În prezent, cercetările terapeutice și experimentele psihologice au scos hipnoza din tărâmul magiei. Experiența hipnotică nu este o fraudă, nu este un placebo, dar nu este nici un panaceu, de fapt este un efect izbitor și chiar iluminator al capacității umane de a experimenta schimbări în conștiință.

Personal, consider că acest „vehicul” numit hipnoză, este cel mai rapid mod de a ajunge la destinația dorită, respectiv cauza și apoi rezultatul dorit.

CSID: Cum se desfășoară o ședință și cum este structurat întregul parcurs de vindecare?

Ana Preoteasa-Sturzu: Ceea ce eu practic se numește Terapie Transformațională Rapidă ( Rapid Transformațional Therapy – RTT). Este o formă de terapie dezvoltată de terapeutul britanic Marisa Peer. RTT combină tehnici din hipnoterapie, neuro-lingvistic programming (NLP), psihoterapie cognitiv-comportamentală și alte abordări terapeutice pentru a aborda diverse probleme de sănătate mintală și emoțională.

RTT utilizează hipnoza ca instrument principal pentru a accesa și explora subconștientul. Prin aceasta, identificăm  și transformăm  gândurile și comportamentele limitative.

Accentul se pune pe explorarea și identificarea amintirilor și evenimentelor din trecut care au contribuit la problemele actuale. Aducerea acestor momente la suprafață și abordarea lor într-un mod conștient duce la efecte pozitive rapide.

După identificarea lor, le explorăm iar scopul este să schimbăm (prin reprogramare cognitivă) percepția și reacția instalate în subconștient.

În RTT se pune un accent deosebit pe limbaj și pe puterea cuvintelor. Folosim cuvinte și sugestii specifice pentru a influența pozitiv subconștientul, a susține și instala schimbarea dorită.

Aceasta este o formă de terapie relativ scurtă, în multe cazuri chiar și o singură ședință este de ajuns.

Aceste ședințe sunt intense și durează minim 2 ore, maxim 3 ore jumătate. Ulterior se primește o înregistrare audio personalizată, practic este o autohipnoză  care se ascultă zilnic în propriul confort, acasă. Mintea învață prin repetare, concentrare și focusare, de aceea această înregistrare te ajută să creezi în subconștient noi căi neuronale și astfel se instalează rezultatul dorit.

CSID: Și la final vreau să te întreb, de unde îți găsești motivația de a munci zi de zi și de a-i ajuta și pe ceilalți?

Ana Preoteasa-Sturzu: Așa cum am împărtășit mai devreme, eu am trecut prin afecțiuni precum anxietate cronică, atacuri de panică și ulterior chiar și depresie. Uneori încă mă mai vizitează acești foști dușmani pe care astăzi îi numesc prieteni.

Drumul meu spre această prietenie a fost destul de lung și pe alocuri chiar dificil,  dar,  ajungând la această formă de terapie, totul s-a schimbat. Motivația mea este cunoașterea faptului că există soluții, că sunt rapide și transformatoare.

Desigur, pentru fiecare procesul este diferit, dar când văd cum oameni care simțeau că nu mai au nici o soluție pur și simplu se transformă, înfloresc , ceea ce fac eu devine înălțător. Dacă nu aș fi avut atacuri de panică, nu aș fi ajuns aici, lucram în cu totul alt domeniu. Văd de multe ori oameni care nu sunt aliniați cu scopul lor în viață, cu ceea ce face ca sufletul lor să cânte și de aici pornesc multe din aceste afecțiuni emoționale. Viața te trage de mânecă și îți spune că nu ești pe drumul care trebuie.

Citește și: Hipnoterapeutul Eugen Popa: Toată realitatea este reglată de mentalitatea noastră