Cele 5 semne ale anxietății. Teama de a spune ce simți este unul dintre ele

Realitatea zilelor noastre este că trăim într-o viteză care ne „împrietenește” prea ușor cu stresul. Iar asta ne face, tot mai des, să ne considerăm „anxioși”. Cu toate acestea, mulți oameni confundă anxietatea cu alte emoții pe care le experimentează.

Cei mai mulți își imaginează, atunci când se gândesc la anxietate, la o persoană extrem de retrasă, care evită contactul cu ceilalți și căreia îi poți citi frica în privire.

Unele persoane pun eticheta de anxietate pe orice comportament care arată cea mai mică nesiguranță, pe când alții consideră că anxietatea este însoțită de o purtare extrem de evidentă de evitare. În realitate, anxietatea este o stare emoțională caracterizată de o senzație neplăcută de tulburare interioară, care, de cele mai multe ori, vine la pachet cu indecizie, reacții nervoase, manifestări somatice, tulburări de somn și/sau ruminație. Din acest motiv, mulți dintre noi am învățat cum să disimulăm ceea ce simțim și să facem oamenii să creadă că noi nu trăim stări de anxietate, afirmă psihologul Andra Tănăsescu.

Ce este anxietatea?

Anxietatea reprezintă o stare de neliniște psihopatologică. Ea poate fi definită în trei feluri:

Recomandări

Îți pui mereu la îndoială abilitățile? E unul din cele 7 semne că suferi de Sindromul…

Diana Stănculeanu, psihoterapeut: când devine anxietatea o tulburare mintală

• un sentiment al unui pericol iminent, însoțit de crearea unor scenarii mentale ipotetice care au ca efect amplificarea stării generale de teamă
• un sentiment general de neliniște, ca o stare constantă de alertă în fața unui pericol invizibil care este perceput ca fiind iminent
• sentimentul de neputință de a se proteja în fața unei posibile situații neprevăzute

Semnele anxietății

Anxietatea poate lua foarte multe forme și putem rata semnele acesteia la ceilalți. Iată câteva semne discrete ale anxietății la care să fii atent:

Teama de a spune ce simțim

Sentimentul de neliniște este cu atât mai puternic cu cât ne temem de judecata celorlalți. Iar de aici până la a se naște o stare de anxietate este un pas mic și ne putem transforma în propriii noștri sabotori, preferând să nu facem nimic, decât să fim criticați.

Agitația ne dă de gol anxietatea

Neliniștea, senzația de „nu pot sta într-un loc”, freamătul interior resimțit de cineva pot fi alte semne ale unui nivel peste medie de anxietate.

Cu cât suntem mai agitați, cu atât ne mișcăm mai mult, ne ținem mâinile ocupate la birou cu diferite obiecte de pe acesta, cu atât ne creștem nivelul cortizolului și practic, în loc să liniștim cauza anxietății, o ignorăm și o lăsăm să se dezvolte, explică specialistul.

Ruminația

Ruminația este tendința de a ne gândi constant și obsesiv la unele scenarii negative fie prin care am trecut deja, fie prin care ne imaginăm că am putea trece.

Când ne lăsăm duși de astfel de gânduri, dificultățile din prezent pot părea mai grave, iar gândirea obiectivă, rațională este afectată, alimentând anxietatea.

Mici ticuri sau gesturi

Acestea sunt menite să țină sub control anxietatea și să aducă un soi de confort fals celui care se confruntă cu aceasta. Astfel, deși anxietatea se poate manifesta într-o gamă largă de comportamente extrem de vizibile, puțini chiar văd semnele ei subtile.

Verificarea (prea des) a telefonului poate fi un semnal al anxietății

Poate fi o formă de adicție, un obicei format de viteza cu care trăim – acel FOMO (Fear Of Missing Out). Ajungem, așadar, să verificăm în mod repetat telefonul, chiar și în lipsa notificărilor, iar acesta poate fi semn de anxietate.

Tendința să întindem mâna des către telefon, deși acesta nu sună, ne poate arăta un disconfort interior pe care îl experimentăm. Poate fi vorba despre teama care se naște pe baza unor scenarii mintale, legate de un răspuns pe care îl așteptăm de la cineva. Sau poate este teama că i s-a întâmplat ceva rău cuiva drag, pentru că pare că a trecut prea mult timp de când a scris sau pentru că este plecat la drum. Poate fi o modalitate de a evita o situație exterioară în care ne aflăm în disconfort, spune psihologul.

În acest caz, telefonul ne permite să părem distrași, neimplicați și să avem motiv să evităm un răspuns sau contactul vizual. Oricare dintre motive ar fi, adevărul e că reprezintă unealta care ne stă cel mai aproape atunci când apar gândurile anxioase. Este o modalitate ușoară de a evita să fim atenți la ceea ce gândim și simțim, pentru că este extrem de ușor să ne distragă cu orice altceva.

Din acest motiv, tot mai mulți oameni stau cu telefonul în mână atunci când se află într-un grup. Le permite să evite un contact direct și profund cu alte persoane din acel grup. Asta le oferă un sentiment fals de siguranță și de protecție în fața unei posibile remarci dureroase, jigniri sau respingeri. Ba chiar le dă scuza perfectă să nu spună nimic, să nu iasă în evidență și să plece oricând simt că le este necesar, fără a fi nevoiți să ofere multe explicații, concluzionează psihologul Andra Tănăsescu.