Asteptandu-l pe Mos Craciun…

A venit iar decembrie… Magazinele s-au umplut de oferte (aparent) irezistibile, femeile se uita dupa parfumuri si rochii de Revelion, barbatii stramba din nas in fata standului de jucarii de plus din hipermarket nestiind care dintre maimutoii la pret promotional va fi pe placul odraslei. Copiii urla in fata vitrinelor pline pana la refuz cu chinezarii colorate care au doar doua scopuri in viata: sa-i ia ochii copilului si sa se strice chiar a doua zi. Dar e bine!!!

A venit iarna, chiar daca nu se vede. Cumva se simte! Se termina anul. Trebuie sa ma gandesc ce anume mai am de facut anul acesta, ce pot face la anul, ce cadouri am de luat, ce telefoane am de dat, cui trebuie sa trimit SMS-uri… Si mai ales de ce?

Luna cadourilor comuniste

Recomandări

5 semne că ești nefericit. Privitul în exces la televizor, un indiciu că ești nemulțumit de…

10 sfaturi pentru o stare de nota 10

Nu stiu cine dintre noi isi mai aminteste de perioada asa-zisa a sarbatorilor de iarna, luna decembrie din Romania comunista. I se spunea „Luna Cadourilor” pentru ca termenul avea o referire la obiceiul crestinilor de a face cadouri, dar in perioada comunista, aceste gesturi de a darui au fost convertite de sistemul ateist-comunist.

Primeam cadouri de la scoala si parintii primeau cadouri pentru familie de la serviciu. Bineinteles aveam si pomul de Craciun, numit – „pomul de iarna”, iar cadourile le aducea Mos Gerila (astazi, oponentul modern al demodatului Mos Gerila este durduliu si prietenos cu firmele momentului, se imbraca in rosu si face „Ho! Ho! Ho!” Il cheama Santa Claus si tare se mai bucura cand il vizitezi la hypermarket).

Craciunul de generatie veche

Celor nascuti mai de curand sau altundeva li se va parea neverosimil dar, in copilaria parintilor mei si in catunul in care au crescut, nimeni nu facea cadouri nimanui in acceptiunea oraseneasca, moderna, a termenului.

Zilele de nastere nu se sarbatoreau, de Paste copiii primeau haine si (sau) incaltari, dar doar atunci cand nu mai aveau cu ce se imbraca, iar despre bradul care se impodobeste, mama a citit doar in abecedarul clasei intai.

Era acolo o poezie care incepea asa: „Bradulet, bradut dragut, ninge peste tine, Haide, hai in casa mea, unde-i cald si bine…” N-a prea inteles semnificatia poeziei si nici rostul unui copac taiat in casa.

Dar chiar si asa, mamei i-a ramas adanc intiparit in minte fiecare Craciun petrecut in acei ani, povesteste cu drag amanunte identificatoare pentru fiecare an in parte, retraieste toate senzatiile si emotiile de odinioara si ni le povesteste in pragul fiecarui Craciun modern (bogat in cadouri scumpe, sclipici si beteala, Mosi inflationali, luminite si ornamente, oferte promotionale si cozonaci neperisabili ambalati in cartoane colorate), dar atat de sarac si lipsit de continut spiritual.

Spiritul Craciunului de azi

Si daca v-as intreba cum anume v-ati petrecut Craciunul de la 20 de ani sau cel de la 33 de ani, ati putea voi oare sa-l reperati in timp? Mi-e teama ca toate sunt la fel – surogate de Sarbatoare comerciala. In plina glorie a lui Santa Claus capitalist, ne confruntam inca cu spaime vechi si personaje neverosimile, riscand sa pierdem adevaratul spirit al Craciunului.

Acum, in decembrie 2008, in Europa si implicit in Romania, cea mai mare parte a lumii care se declara crestina traieste ca si cum nu ar avea credinta in Cel care si pentru care s-a instituit sarbatoarea Craciunului sau mai reformator spus Sarbatoarea Nasterii lui Hristos.

„Xmas fericit”!

In primul rand, prin numirea acestei sarbatori „Craciun”, „Christmas”, „Holidays”, „Sarbatori de iarna”, nu intelegem prea mult din ce se vrea a fi aceasta sarbatoare. In Anglia, nici nu se mai spune Christmas, ci Xmas, „Christ” a iesit din ecuatie, nu mai are nimeni timp pentru El din pricina sarbatoririi Craciunului.

Pentru multi, este doar o perioada a anului cu lumini multe, cadouri inutile, zile libere, „overtime” daca lucrezi, cumparaturi compulsive, mancare grea si hepaticoasa, bautura peste limita admisa de ficat, activitati la biserica de complezenta… Bradutu’ cu miros de cetina a devenit o ingramadeala de plastic verde, cu iz comercial si parfum de PVC.

Ma gandesc ce intelegere pot avea copiii despre aceste sarbatori? Eventual, vor tine minte ca au vazut camile, elefanti, reni cu caciuli colorate, Mosi burtosi si rosii-n obraji, costumati in culorile Coca-Cola, care ofera minute-n plus abonamentului telefonic (chiar si in alta retea), jocuri de lumini, brazi blegiti, diferite obiecte afisate in biserica cu valoare de simbol, dar fara intelegerea adevaratei semnificatii.

Si cadouri fara noima, fara valoare si fara sens. Intrebati-va copilul daca-si aminteste ce anume a primit de la Mosu’ acum 2 ani?!

Unde gasim un Craciun adevarat?

Exista unul? Ce asteapta Dumnezeu de la noi in aceasta sarbatoare? Sa fim mai buni, mai darnici, mai milostivi, mai iubitori? Si daca am fi asa doar de Craciun, n-am fi de fapt doar niste ipocriti? Vine Craciunul.

Luna cadourilor ni se spune la TV, la radio, in presa scrisa si online. Luna in care trebuie sa faci cadouri pentru ca este important. Psihologic, vei fi linistit si te vei simti un bun crestin. Vezi in jur doar bucurie si fericire.

Te uiti la tine si te gandesti… De ce eu? De ce eu nu am bani? De ce eu nu am unde sa petrec? De ce eu nu am pe cineva care sa-mi faca cadouri si sa-i dau cadouri? De ce eu sunt nefericit cand toata lumea este fericita? Iti pui aceste intrebari si chiar le crezi. Incepi sa te deprimi si totul ti se pare din ce in ce mai stralucitor si mai frumos, dar foarte departe de tine.

Dar stii in ce consta aparenta lor fericire? Fericirea lor este o rasuflare de usurare ca au trecut si peste asta cu bine si se pot lauda in stanga si-n dreapta. Mai nou, ne intrecem in destinatii cat mai exotice, locatii cat mai luxoase insotite obligatoriu de fotografii demonstrative cat mai elocvente. Sa mai vorbesc de implicatiile si ignoranta valorilor crestine? De postul tinut de fatarnicie si explozia in sarmalele de dupa?

Mos Craciun exista?

Da, exista! Exista in sufletele noastre, exista in amintirile din copilarie si va ramane mereu acolo. Cu totii avem nevoie de magie, de vis, de fantezie si atunci care ar mai fi farmecul Craciunului fara Mos Craciun? In noaptea de 24 spre 25 decembrie, Mosul incarca sania cu cadouri, inhama cei 9 reni: Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder si Blitzen si porneste la drum.

Eu inca mai cred in Mos Craciun. Nu in Mosul imbracat in rosu coborand pe horn. Ci in Spiritul Craciunului, care ar trebui sa ne insoteasca permanent. Spiritul care ne aduce bucurie, care ne aduce aproape de familie, care ne aduce zambetul pe buze de fiecare data, care ne umple sufletul de liniste.

Poate ca multi dintre noi ar trebui sa creada in Mos Craciun. Sa opreasca putin timpul, sa se dea cativa pasi inapoi si sa isi dea seama incotro se indreapta. Dar sa lasam vorbaria si sa ne bucuram de sarbatori. Asta-seara il astept pe Mos Craciun! Si maine seara. Si in fiecare seara din anu’ ce a ramas! Pentru ca, am 30 de ani, si inca mai cred in Mos Craciun.

Citeste si Cat de neinspirat poate fi un cadou?

Foto: SHUTTERSTOCK