Surprinzator este ca expresia „atac de panica” nu a existat nici macar in subconstientul meu pana anul trecut, pentru ca, in afara de cateva filme, nu-mi aduc aminte sa fi auzit sau macar sa-mi fi povestit cineva vreodata de chestia asta. E pur si simplu unul din lucrurile alea pe care le stii ca si ordonare de cuvinte, dar despre care n-ai habar ce presupun…
Nu stiu voi cum sunteti, dar pe mine Dumnezeu m-a ferit de plictiseala. Mi-a oferit tot felul de daruri, cu preturi mai mici sau mai mari. Dar cele mai pretioase, jinduite de foarte multi, le-am realizat cu suferinta, fara superficialitate si cu multa analiza introspectiva.
Suferinta este traita atat de diferit! Daca in privinta suferintelor fizice in cazul fiecaruia dintre noi organismul se manifesta diferit, in functie de pragul de toleranta la durere, suferintele spirituale ne coplesesc pe toti, dar ies la suprafata sub diferite simptome.
Unii aleg depresia, altii bulimia, altii atacurile de panica. Tulburarea de panica este o tulburare anxioasa destul de comun intalnita in medii urbane stresante.
Ea apare in mod brusc si inexplicabil sub forma unor stari de frica si de neliniste, dificultate de respiratie, palpitatii, ameteli, tremurat, frica inexplicabila de moarte, boala grava sau nebunie.
Intrucat aceste senzatii sunt fizice, majoritatea celor care manifesta aceste simptome trec prin cabinete medicale, unde incearca sa caute o boala organica. „In boala, corpul preia sarcina sufletului”, spunea Ruediger Dahlke, in extraordinara sa carte „Boala ca sansa”.
Panica la… descifrat
Biologic vorbind, atacul de panica vine din interpretarea gresita a unor reactii fizice (am niste simptome fizice si sunt incapabil sa le interpretez corect). Psihologic vorbind, este vorba despre atribuirea unei dimensiuni catastrofice unor simptome fizice (imi bate inima mai tare, inseamna ca voi face infarct sau ca am o boala foarte grava).
Panica implica elemente fizice si emotionale in aceeasi masura; persoana care sufera de atacuri de panica este de obicei una inclinata catre o sensibilitate crescuta in receptarea si interpretarea simptomelor corpului propriu.
Intreaga activitate cerebrala ce duce la panica este cauzata de aceasta interpretare gresita. Atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii, autolimitata in timp.
Modalitati de combatere
Hiperventilatia este o astfel de masura: controlul respiratiei, respiratia profunda combat cu succes atacul de panica. Se poate bea un ceai fierbinte. Sau un pahar cu apa. Se pot inchide ochii. Asezatul pe un fotoliu (daca este posibil).
De asemenea, daca este posibil, alergarea. Uneori chiar lucruri care par amuzante sau stupide pot ajuta. Fluieratul, fredonatul unui cantec. Oricand incerci ceva care se dovedeste a fi util, memoreaza acel lucru si fa-l de fiecare data cand ai un atac.
Aceste cateva idei pot atenua efectul atacului, iar cu timpul pot aduce chiar eliberarea definitiva.
Antidot definitiv: sedinte de psihoterapie
Statistic se arata ca un numar de 6 sedinte pot elimina aceasta problema. Sedintele de terapie presupun crearea unei relatii de incredere intre client si psiholog si asigurarea unui climat suportiv, securizant.
Ulterior, prin procedee din analiza existentiala, din analiza tranzactionala sau din psihologia cognitiv-comportamentala, terapeutul si pacientul pot aborda impreuna disconfortul resimtit de acesta in atacul de panica, pentru a-l elimina.
Retineti insa ca, in esenta orice aspect, stare sau gand emis de psihicul nostru are un mesaj pozitiv pentru noi. De aceea, atacul de panica este, in ultima instanta, un mod in care psihicul nostru alege sa ne transmita ceva important pentru noi.
Este un semnal de alarma ca ceva nu functioneaza asa cum trebuie. Acest mesaj, descifrat si integrat ulterior in cadrul terapiei, ne confera o mai buna autocunoastere, dezvoltare personala, emotionala, ne imbogateste si ne armonizeaza viata.
Sfatul psihoterapeutului:
„Cu cat mai aproape este un om de cunoasterea propriei persoane, cu atat mai mult se apropie de intelepciune. Cu cat imaginatia despre sine este mai indepartata de realitate, cu atat devine mai bolnav,”Rodney Collin.
Atacul de panica, frica sau disconfort este insotit de cel putin 4 dintre urmatoarele simptome, care apar de o maniera abrupta si ating intensitatea maxima in mai putin de 10 minute:
– batai puternice/neregulate/rapide ale inimii
– senzatie de dificultate/incapacitate de a respira
– senzatie de sufocare
– durere sau disconfort toracic n transpiratii
– tremuraturi/contractii localizate ale muschilor;
– greata/jena abdominala;
– ameteli/senzatie de instabilitate/senzatie de lesin/cap vid, senzatie de irealitate/modificarea perceptiei propriei persoane, frica de a-si pierde controlul/a innebuni, frica de a muri, furnicaturi, frisoane sau valuri de caldura.
Primul lucru pe care trebuie sa-l stie o persoana care dezvolta atacuri de panica este ca nu va muri, nu va innebuni, nu i se va intampla absolut nimic grav.
E foarte important sa constientizeze ca atacul de panica este pornit din interior, este o stare accentuata de frica ce poate fi stapanita. Cu cat frica este mai mare, cu atat va deveni simptomul mai puternic.
Cu cat simptomul este mai puternic, la fel, frica se accentueaza. Tendinta de a exagera in astfel de momente ne face sa nu percepem in mod real timpul si dimensiunea tulburarii.
Atacurile de panica recidiveaza de cele mai multe ori pentru ca este vorba de o reactie invatata deja. Daca din punct de vedere cognitiv nu reusim sa ne stapanim si sa intelegem care este mecanismul, de ce reactionam asa, ne putem confrunta cu un atac si alta data (peste cateva saptamani, luni, ani de la atacul initial) atunci cand va aparea un factor de stres puternic.
Este un mod de aparare, un mod al nostru de a reactiona. Prima data la ce facem apel? La ceea ce am invatat. Daca nu gasim alte mijloace de aparare, apare cel care este cel mai usor, cel stiut deja, respectiv atacul de panica.
Este important sa putem preveni atacul de panica, inainte de a sti cum sa-l combatem. De asemenea, este vital sa putem determina cauza atacului sau factorul care-l declanseaza. O data depistat factorul declansator, restul e mult mai usor decat ne inchipuim.
Citeste si Sexul sefului determina nivelul de stres
Foto: Guliver