Banii – ghid de utilizare

Într-o dimineaţă oarecare mă aflam la bancă. Să scot bani de la bancomat, să plătesc facturi… Alături, un tânăr tătic şi fetiţa sa (cred că avea 8 luni).

Maşinăriile numărau bancnotele cu viteză. Cu viteza care se instalează dorinţele. Tatăl îi spune fiicei: “Ascultă! E cântecul banilor.” Simfonie.

Conştient sau nu, această simfonie – electronică sau interpretată la “instrumente antice”, foşnetul banilor, vibraţia lor, mirosul lor, culoarea lor şi nu în ultimul rând puterea lor ne influenţează.

Recomandări

Theta Healing. Vindecarea vine din subconştient

“Arată că viaţa sănătoasă e frumoasă!”, o nouă campanie Ce se întâmplă, doctore?

O bună parte din viaţă, dacă nu chiar pe toată. “Ce ai face dacă ai avea un milion de euro în buzunar?” – este poate singura întrebare pe care orice locuitor al acestei planete şi-a adresat-o la un moment dat. I pot adauga şi “Ce ai face pentru bani?” “Ce faci fără bani?”, “De ce ai nevoie?”, “La ce ai renunţa pentru bani?”, “Ai plăti pe cineva ca să stea în viaţa ta”, “Ţi-ai vinde sufletul pentru bani?” “Nefericit, dar bogat sau liniştit şi sărac?” – Am în minte două dintre tablourile pictorului Paul Hitter, expuse de curând la Muzeul Ţăranului Român referitoare la bani ce descriu perfect  cele de mai sus “Cu buzunarele goale” – dar cer senin în suflet” şi “Bani”- un bărbat care mănâncă bani cu sare şi piper, iar în ochi i se citeşte lăcomia, dar şi câteva citate pe care un tânăr manager le citeşte dimineaţă de dimineaţă: “Când valoare generez, oportunităţi creez”, “Într-o stare de prezenţă, mă bucur de abundenţă”, “Merit fără doar şi poate mai multă prosperitate”, “Numai eu sunt responsabil să câştig cât sunt capabil”, “Am un drum predestinat să devin un om bogat”.

La rândul meu, am început să-mi răspund şi propriilor întrebări despre bani, după ce am participat la un work-shop despre cum să ai o relaţie sănătoasă cu banii. Pentru că experienţa este personală, dar garantez că utilă – am intervievat-o pe dr. Crista Darie, psihoterapeut (hipnoză clinică, tehnici de relaxare şi terapie ericksoniană), iniţiatoarea atelierului, despre lait-motivul vieţii multora dintre noi: banii.

CSÎD: Banii – mijloc sau scop?

Dr. Crista Darie: Ambele! De fapt, banii sunt unităţi de măsurare a valorii. Fără ei, omenirea nu ar fi ajuns la nivelul de dezvoltare socială de acum, ci ar fi rămas să schimbe bunurile şi serviciile prin troc. Iar acesta ar fi descurajat, spre exemplu, dezvoltarea muncii intelectuale: câţi agricultori ar fi fost dispuşi să dea alimente în schimbul ideilor despre matematică, astronomie, literatură? Moneda de schimb a apărut ca o necesitate socială, pentru că a făcut posibil schimbul de bunuri între producători şi prestatori, dar a şi încurajat comerţul la mari distanţe (importul şi exportul). Prin urmare, banii sunt un mijloc de a da valoare propriei munci, şi totodată un mijloc de a ne procura lucrurile de care avem nevoie. Ei sunt însă şi un scop, tocmai pentru că mijlocesc aceste schimburi.

A avea bani înseamnă a putea să ne satisfacem multe dintre nevoile noastre. Cu toţii avem nevoie de hrană, confort (iar aici nu mă refer la lux, ci chiar la avea unde să locuim, condiţii de igienă, îmbrăcăminte etc.). Cu bani ne mai satisfacem şi nevoi legate de stima de sine: banul este un simbol al valorii şi totodată un simbol al puterii (implicaţiile sunt adânci şi nu le voi desfăşura aici). Însă este limpede pentru oricine diferenţa între cum se simte în perioadele în care înfloreşte financiar şi cum se percepe atunci când veniturile sale lasă mult de dorit.

CSÎD: De ce nu aduc banii fericirea?

Dr. C. D.: Într-adevăr, unii spun că “nu poţi cumpăra fericirea”, iar alţii consideră că, dimpotrivă, “nu banii aduc fericirea, ci mulţimea lor”. Mai sunt şi altfel de credinţe legate de bani şi puse în vorbe: “banul e ochiul dracului”, “întoarce banii cu lopata”, “vreme de numărat banii şi de făcut copii”, “banii n-au miros”, “banul trebuie să circule”, “respectă banul ca să te respecte şi el pe tine”, “banul face din om neom”, “banul face bani”, “ai parale, ai scăpare” şi multe altele. Banii aduc sau nu fericirea în funcţie de perspectiva fiecăruia. Unii se consideră fericiţi dacă se simt în siguranţă că-şi pot satisface anumite trebuinţe. Alţii sunt nemulţumiţi indiferent ce s-ar întâmpla în viaţa lor. Prin urmare, nu aş generaliza niciuna dintre zicalele referitoare la bani. Mai ales că fericirea este o noţiune atât de complexă şi relativă!

CSÎD: Ce înseamnă o relaţie sănătoasă cu banii?

Dr. C. D.: O relaţie sănătoasă presupune un echilibru. Înseamnă să şi obţinem, să şi oferim. Este sănătos să învăţăm să şi acumulăm, să şi cheltuim. Oricine ştie că pentru a obţine mai mult, trebuie mai întâi să investească. Iar cei care doresc să ajungă la averi mari, au nevoie să treacă şi prin experienţa pierderii, pentru că doar în acest fel pot învăţa cum să-şi gestioneze mai eficient banii. Şi sănătos este să ne amintim din când în când care ne este scopul personal în fiecare moment prin care trecem.

Fiindcă avem perioade şi perioade: în care “tragem tare” ca să acumulăm, să ne dedicăm unei cariere, să ne trăim viaţa de cuplu, de familie etc. Şi în toate acestea, avem nevoie de un timp pentru noi înşine: propria persoană are nevoi pe care nu avem voie să le ignorăm: hrană, somn, recuperare, mişcare, relaţia cu cei dragi etc. Iar toate acestea ne costă timp. Da, “timpul costă bani”! Aşadar, sănătos este să ne dedicăm bani nouă, sănătăţii noastre şi a familei noastre. Sănătos este să ne mai amintim, măcar din când în când, că poţi cumpăra un ceas, dar nu şi timpul; cu bani poţi obţine un pat, dar nu şi somnul; poţi cumpăra medicamente, dar nu sănătatea. Şi totodată, este sănătos să ne mobilizăm ca să ne putem permite când avem nevoie de pat, medicamente, ceas. etc.

CSÎD: Când începem să construim relaţia cu banii?

Dr. C. D.: Felul în care relaţionăm faţă de bani este în strânsă legătură cu modul în care ne comportăm în general în relaţie cu ceilalţi. Spre exemplu, teama de a pierde banii uneori este asociată cu o teamă profundă de abandon. Setările noastre interioare se manifestă în modul nostru de a negocia.

Practic, relaţia noastră cu banii se prefigurează din fragedă pruncie, chiar de când îi auzim pe adulţi pronunţând cuvinte ce se referă la bani. Cine aude în copilărie că e “mai bine sărac şi cinstit”, acela va face tot posibilul în viaţă să-şi limiteze averea la strictul necesar, şi oricât ar acumula se va considera tot sărac sau calic, fiindcă are nevoie să-şi pună această etichetă care să-i certifice faptul că este corect şi cinstit.

CSÎD: Până la urmă este indicat să vorbim copiilor despre bani şi să le dăm bani pe mână?

Dr. C. D.: Banii fac parte din viaţa noastră, iar copiii află de existenţa lor încă din leagăn, când adulţii discută despre finanţe. Ei aud acasă zornăitul monedelor în portofel şi chiar de la prima ieşire în oraş, văd cum părinţii dau bani pentru cumpărături. Prin urmare este natural şi chiar indicat să li se răspundă la întrebările pe care le pun despre bani.

Face parte din pregătirea pentru viaţă. Important este ca părinţii să nu-i împovăreze pe copii cu dificultatea financiară, dar nici să nu le insufle ideea că vor obţine bani (recompensă) indiferent dacă au oferit sau nu ceva în schimb, indiferent dacă au respectat sau nu anumite reguli. Este sănătos ca un copil să ştie că banul este o monedă de schimb şi că toată viaţa va oferi şi va obţine lucruri şi servicii folosind această unitate de măsură. Iar exersarea prin jocuri este foarte utilă. Dar lucrurile nu trebuie să depăşească limita exersării în deplină siguranţă.

CSÎD: Ce îi sfătuieşti pe toţi cei care au avut mulţi bani, dar au pierdut peste noapte tot?

Dr. C. D.: Depinde cine a pierdut totul peste noapte. Persoanele care s-au scăldat în nevoi mult timp şi la un moment dat s-au trezit cu o sumă mare de bani câştigaţi la loterie sau moşteniţi – vor pierde destul de rapid averea. Este natural, pentru că acestea nu ştiu cum să se comporte cu banii, cum să-i gestioneze pentru a-i avea. Nu ştiu să investească, să-i înmulţească şi să-i păstreze. Astfel de persoane obişnuiesc să obţină constant anumite sume pe care să le cheltuiască. Lor li se potriveşte sintagma: “ease come, ease go”, fiindcă averea lor este efemeră. Sunt puţini cei care îşi temperează euforia îmbogăţirii rapide şi impulsul de a “da iama” în bani, pentru a învăţa ce să facă mai departe cu ei.

Cei care au făcut avere şi, la un moment dat în viaţă, au pierdut tot, au marele avantaj că deţin resursele interioare şi acel know-how de a se ridica din nou financiar. Fiindcă, dacă în primul caz obţinerea din nou a bogăţiei financiare ţine de noroc, la cei care au capacitatea de a produce ţine doar de mobilizarea interioară.

Şi într-un caz, şi în celălalt, apare sentimentul de pierdere, iar pentru vindecarea acestei răni ar fi utilă psihoterapia. În terapie nu există formule general valabile, ci se abordează personalizat. Fiindcă, pe lângă bandajarea şi calmarea durerii de pierdere, terapeutul mai ajută persoana să-şi recapete speranţa, să-şi reseteze cât mai realist aşteptările şi să-şi mobilizeze resursele interioare pentru împlinirea lor.

Chiar şi când ţin workshop-uri pe tema relaţiei cu banii, cu toate că pregătesc dinainte un schelet de acţiune şi propun anumite dileme de abordat, totuşi de fiecare dată adapteze strategia de lucru în funcţie de nevoile pe care le observ la membrii grupului prezent. Acesta este şi motivul pentru care nu ţin teorie despre cum să se raporteze la bani, ci prefer să le creez participanţilor condiţii să afle singuri, prin experimentare, ce au de ajustat în viaţa lor pentru a-şi echilibra investiţiile de timp, energie şi resurse.