Când Facebook e sinonim cu bucluc

Vorba aceea din moşi-strămoşi cu „nu ştie bărbatul ce ştie tot satul” are şi o variantă modernă şi, din păcate fără rimă, căci nu mi-a ieşit nicicum – nu ştie şeful ce ştie tot Facebookul.

În era în care cine nu e în Cartea Feţelor nu există, pe angajatori îi roade curiozitatea să le cunoască toate feţele angajaţilor. Aşa am ajuns să vorbim despre procese şi contracte semnate după verificări de conturi.

Dacă totul este acum public şi scriem pe un „perete” ce mâncăm la prânz, la ce visăm sau pe unde ne preumblăm, de ce nu ne putem asuma că aceste informaţii pot şi vor fi folosite împotriva noastră (sau în favoarea, dar asta mai rar), ne întreabă angajatorii.

Recomandări

Identifică şi combate balamucul de la job!

Când „muncim” pe reţelele sociale

Vrei să fii mereu la curent cu cele mai noi stiri despre diete, frumusete, sanatate sau vedete? Urmăreşte-ne pe FACEBOOK!

Unii au mers până într-acolo încât au cerut oficial companiei Facebook să le furnizeze parolele de la conturile angajaţilor lor pentru verificări. Facebook a ţinut să sublinieze că dreptul fiecărui utilizator la intimitate este sfânt şi s-a declarat gata să dea în judecată acele companii care cer parole.

Această controversă este însă doar ultima dintr-un şir lung – de la apariţia Facebookului patronii şi-au dorit cu ardoare să frunzărească întreaga Carte a Feţelor, iar subalternii au urlat că au tot dreptul din lume să îşi ţină secretele… publice departe de ochii şefilor.  

CV-ul ca CV-ul, dar „wall-ul”?

Într-un sondaj făcut recent de marele site de recrutări CareerBuilder, 37% dintre managerii din domeniul resurselor umane recunoşteau că intră pe paginile de socializare ca să le caute acolo numele şi secretele celor care aplică pentru o slujbă.

Dintre aceşti 37%, 65% intrau întâi şi întâi pe Facebook. Curiozitatea îi arde ceva de speriat şi pe cei care nu caută să angajeze, ci ar vrea să ştie exact pe cine au deja în ogradă.
Aţi auzit cu siguranţă de cazuri răsunătoare în care anumiţi oameni şi-au pierdut joburile pentru poze sau comentarii considerate nepotrivite.

Mă tot gândesc, de când am început să scriu articolul, de partea cui e mai multă dreptate. şi realizez că ţin cu ambele tabere cumva. Mi-ar plăcea să ştiu că pe lângă angajata cuiva sunt şi om cu drept la intimitate (deşi ce intimitate poate oferi Facebookul), dar la fel de tare aş vrea să ştiu că am angajat persoanele potrivite din toate punctele de vedere.