Cartea de week-end: „A avea sau a fi?” de Erich Fromm

Trăim într-o perioadă a consumerismului exacerbat: mâncarea este mult mai accesibilă decât în urmă cu 30 de ani, dar şi risipa este pe măsură. Shoppingul este noua relaxare, mai ales în perioadele de oferte şi de reduceri, însă hainele şi accesoriile din ce în ce mai ieftine sunt printre principalele surse de poluare. Ambalajele sunt apetisante, dar aproape sută la sută din plastic. Substanţele chimice de curăţare şi înfrumuseţare sunt la discreţie, dar ajung în apă, aer şi sol. Maşinile au sufocat marile oraşe, iar timpul petrecut în trafic înseamnă şi sedentarism aproape mortal şi aer din ce în ce mai încărcat cu toxine.

Această boală cronică a omenirii, dar care durează de zeci de ani şi care devine tot mai acută, a fost şi punctul de plecare a cărţii “A avea sau a fi?”, scrisă de psihologului, sociologului şi filosofului umanist Erich Fromm, unul dintre numele importante din psihanaliza secolului 20.

Cine este Erich Fromm?

Erich Fromm s-a născut în 1900, în Frankfurt, într-o familie de evrei ortodocşi şi la 19 ani, începe să studieze dreptul în oraşul natal. Însă rapid abandonează şcoala de drept şi începe sociologia la Universitatea din Heidelberg, unul dintre profesorii săi fiind filosoful Karl Jaspers. Îşi dă doctoratul în sociologie şi începe să studieze şi psihanaliza. În 1930, se alătură Institutului de Cercetări Sociale de la Frankfurt, iar în 1934, după ce naziştii preiau puterea, emigrează în Elveţia şi apoi la New York. În SUA, pune bazele Institutului de psihiatrie, psihanaliză şi psihologie “William Alanson White Institute”, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi savanţi din domeniul psihiatriei şi psihanalizei ai secolului al XX-lea. “Fuga de libertate”, “Arta de a iubi” şi “A avea sau a fi” sunt 3 dintre volumele autorului pe care ar trebui să le citească oricine care doreşte să înţeleagă mai bine profunzimile naturii umane şi să evolueze.

Recomandări

Dependenţa de shopping: ce traume ascunde?

Dependenţa de shopping – lipsa de afecţiune sau nevoie creată?

Între a avea sau a fi, una dintre teoriile lui Erich Fromm

Cartea “A avea sau a fi?” este una dintre cele mai cunoscute ale autorului şi explorează într-un mod fascinant cele două tendinţe ale fiinţei: aceea a avea (a poseda) care îşi are originile în instinctul de supravieţuire şi aceea de a fi (a împărtăşi, a dărui, a sacrifica), care îşi are originile în nevoia de depăşi izolarea prin unirea cu ceilalţi. Deşi ambele tendinţe coexistă în fiinţa umană, puţini fiind cei orientaţi doar spre a avea sau doar spre a fi, totuşi, posesia şi consumerismul exacerbat care derivă din a avea reprezintă astăzi mai mult ca oricând o ameninţare la adresa sănătăţii planetei. De altfel, orientarea spre “a avea” este şi o încercare nefericită de a umple un gol, pe care doar cunoaşterea de sine şi practicarea lui “a fi”, orientat spre iubire, compasiune şi înţelegere îl pot umple.

Cum se poate face trecerea de la a avea la a fi?

Erich Fromm a fost un optimist şi, deşi la 39 de ani de la moartea sa, lucrurile nu stau neapărat mai bine în ceea ce priveşte elevarea spirituală de la a avea spre a fi, campaniile orientate către prevenirea risipei şi alocarea responsabilă a resurselor, cu protejarea planetei, arată că nu este totul pierdut. Schimbarea este posibilă dacă fiecare dintre noi conştientizează suferinţa, dacă recunoaşte originea suferinţei, dacă ne dăm seama să există modalităţi pentru a scăpa de nefericire şi dacă acceptăm faptul că trebuie să respectăm anumire reguli şi ne schimbăm fundamental modul de a trăi. Aceste condiţii menţionate de Erich Fromm sunt de fapt cele Patru Adevăruri Nobile ale gândirii budiste, orientată spre a fi, din ce în ce mai populară în lumea occidentală.

De ce m-a impresionat “Avea sau a fi”?

În primul rând, cartea lui Erich Fromm îţi confirmă faptul că oricâte experienţe ai acumula şi oricâte posesii ai bifa, rămân acel gol şi acel sentiment de tristeţe existenţială pe care obiectele nu le pot umple. În plus, dependenţa de lucruri, teama de a nu pierde ceea ce ai şi de aici, o dorinţă şi mai mare de a avea şi mai mult, sunt cei mai mari duşmani ai evoluţiei spirituale. De altfel, trecerea spre “a fi” este aproape obligatorie pentru că reprezintă un mod generos de a privi spre viitor şi de a proteja planeta şi însăşi viaţa. În carte, Erich Fromm propune şi un model care poate schimba lucrurile şi poate face posibilă trecerea de la “ a avea” spre “a fi” fără a renunţa la tehnologie şi confort, însă cu mai multă preocupare pentru a asigura tuturor resursele optime.