În ultima vreme, citesc cu aviditate cărţi de psihologie şi psihanaliză şi mă gândesc cât de privilegiaţi suntem că avem astăzi acces la informaţie, la atâţia autori interesanţi, la cercetători pasionaţi de mintea umană, care încă are multe secrete. În ciuda progreselor medicinei, creierul uman are încă multe lucruri de dezvăluit, iar studiul său şi al umanităţii din perspectiva emoţiilor este o zonă de interes fascinantă.
Dincolo de implicaţiile ştiinţifice, de studiul emoţiilor şi cultivarea inteligenţei emoţionale am putea beneficia cu toţii, pentru o viaţă împlinită, pentru a ne descoperi latura umană empatică şi pentru a trăi în armonie cu cei din jur. Iar unul dintre cei care studiază emoţiile, acceptarea lor şi cultivarea lor în acord cu aspiraţiile fiinţei umane este profesorul Daniel Goleman, autorul volumului “Inteligenţa emoţională.”
Daniel Goleman este un psiholog american, cercetător în domeniul psihologiei clinice şi al ştiinţelor comportamentale, deţinător al unui doctorat la Harvard. În plus, este şi un jurnalist de succes, colaborând de-a lungul timpului cu publicaţii de top precum The New York Times, Time, Psychology Today şi primind două nominalizări pentru Premiul Pulitzer. Este pasionat şi de spiritualitatea orientală, călătoriile din India şi Sri Lanka fiindu-i inspiraţie pentru prima carte despre tehnici de meditaţie. Însă volumul care l-a propulsat pe autor în topul celor mai bine vânduţi din lume este “Inteligenţa emoţională”, apărut în 1995 şi care a fost bestseller The New York Times timp de un an şi jumătate.
Poate că succesul cărţii lui Daniel Goleman se explică şi prin faptul că, savurând pagină după pagină, cititorul are o mulţime de revelaţii în privinţa emoţiilor proprii, ale importanţei acestora în relaţiile cu ceilalţi şi chiar în obţinerea sau nu a succesului în carieră. Evident, coeficientul de inteligenţă este extrem de important în multe dintre meserii şi situaţii de viaţă, însă Daniel Goleman face pe larg o pledoarie şi pentru educarea emoţiilor şi sentimentelor, astfel încât acestea să ne fie sprijin în dezvoltarea profesională, spirituală şi familială. Cartea este de altfel şi o oportunitate excelentă de a primi răspunsuri la o mulţime de întrebări şi frământări legate de emoţii.
Mai mult, autorul explică pe larg în câteva capitole mecanismele prin care anumite zone ale creierului generează şi controlează reacţii şi emoţii, în timp ce zonele responsabile cu raţiunea nu sunt uneori decât spectatori ai furtunilor emoţionale de tot felul. Gestionarea şi educarea emoţiilor sunt vitale pentru sănătate, pentru că cele distructive care duc la relaţii toxice de exemplu pot îmbolnăvi corpul fizic. Însă cel mai important aspect al inteligenţei emoţionale este că aceasta se poate cultiva şi îmbunătăţi de-a lungul vieţii. Iar cel mai bun moment pentru a face acest lucru este încă din copilărie.
Parentingul modern ia în calcul toate aceste aspecte emoţionale, iar copiii din ziua azi sunt încurajaţi să exprime ceea ce simt, să-şi consume furia. Părinţii informaţi, care petrec timp cu copiii, au misiunea de a-i stimula pe micuţi să înveţe treptat să-şi tempereze impulsurile, să amâne recompensele şi să-şi dezvolte capacitatea de concentrare, condiţii pentru reuşită în viaţa şcolară şi profesională. Mai mult, copiii care devin conştienţi de existenţa emoţiilor sunt mai dispuşi să înţeleagă că cei din jur au propiile emoţii, învaţă să-i asculte, dezvolta capacitatea de a se pune în pielea celor din jur şi astfel, devin mai empatici, mai buni, mai apreciaţi.
Însă şi şcoala ar trebuie să se implice prin programe educaţionale prin care rolul inteligenţei emoţionale să fie permanent adus în discuţie şi valorificat. La data publicării cărţii, câteva şcoli americane aveau astfel de programe, care au demonstrat printre beneficii chiar şi o scădere a criminalităţii pe termen lung, în rândul copiilor care proveneau din medii defavorizate, dar care primiseră şi o educaţie în privinţa gestionării emoţiilor.
Recunosc că de ani buni, am tot auzit de inteligenţa emoţională şi am citit câteva articole despre beneficiile cultivării acesteia, însă am amânat întâlnirea directă cu teoriile lui Daniel Goleman. Dar după ce am terminat cartea, am simţit efectiv recunoştinţă pentru faptul că există astfel de cercetători pasionaţi de mintea umană care reuşesc să traducă într-un limbaj extrem de accesibil modul complicat, dar minunat în care funcţionează creierul uman. Şi am mai simţit o bucurie prin faptul că multe dintre capitole sunt dedicate educaţiei copiilor, cei care astăzi au mult mai multe şanse decât am avut noi de a creşte şi a se dezvolta armonios, nu numai din punct de vedere fizic, dar şi emoţional şi relaţional.