Flashback-ul emoțional este o regresie tulburătoare ce îl poartă pe cel care experimentează în stările emoționale copleșitoare ale traumelor din copilărie.
Traumele din copilărie se pot forma nu doar în prezența violenței domestice, a abuzurilor, când există adicții, divorț sau apare decesul unui părinte. Pot apărea probleme emoționale ce pot cauza flashback-uri emoționale și atunci când există neglijență din partea părinților, dacă aceștia sunt imaturi emoțional, dacă sunt distanți și nu pot crea o conexiune profundă cu copilul, dacă îi abandonează, îi fac să se simtă vinovați sau se poartă cu copiii ca și cum aceștia nu sunt importanți. Pe scurt, un copil poate fi traumatizat și atunci când nu sunt auziți, văzuți, nu se simt importanți, nu se simt în siguranță și nu sunt alinați atunci când le este frică de ceva.
Adult fiind, atunci când experimentezi un flashback emoțional, copilul rănit este cel care preia controlul și, deși eștia dult în toată firea, te simți mic, neajutorat, deprimat ca și cum e sfârșitul lumi. Pentru că, atunci când erai mic, chiar era sfârșitul lumii.
În cartea Recuperarea în urma traumei, abuzului sau neglijenței emoționale din copilărie, scrisă de Pete Walker, acesta oferă 13 pași esențiali ai procesului de vindecare. Autorul recomandă să ne concentrăm pe textul îngroșat atunci când experimentăm un flashback emoțional!
Flashbackurile te duc într-o parte atemporală a psihicului care pare la fel de neajutorată, deznădăjduită și înconjurată de pericole precum erai tu în copilărie. Sentimentele și senzațiile pe care le trăiești sunt amintiri care nu te pot răni acum!
Spune-ți și că “Sunt în siguranță acum, aici, în prezent”. Amintește-ți că acum te afli în siguranța timpului prezent, departe de pericolul trecutului.
Amintește-ți că nu trebuie să permiți nimănui să te maltrateze; ești liber să părăsești situațiile periculoase și să protestezi împotriva unui comportament nedrept.
Copilul tău interior are nevoie să știe că îl iubești necondiționat, că poate veni la tine pentru alinare și protecție atunci când se simte pierdut și speriat!
În copilărie, frica și abandonul păreau nesfârșite, un viitor mai sigurera de neimaginat. Amintește-ți că acest flashback va trece, așa cum au trecut și celelalte.
Acum ai abilități, resurse care să te protejeze și pe care nu le-ai avut niciodată în copilărie ( Dacă te simți mic și fragil, înseamnă că experimentezi un flashback).
Frica te face să intri într-o spirală amețitoare de îngrijorare sau de amorțeală și într-o stare de absență!
Flashbackurile sunt oportunități de a elibera sentimente vechi, neexprimate, de frică, rănire, și abandon. Validează și alină experiențele din trecut de neputință ș deznădejde trăite de către copil. Un process sănătos de doliu poate transforma lacrimile în compasiune de sine, iar furia în autoprotecție.
Ia-ți timp pentru tine când ai nevoie, dar nu lăsarușinea să te izoleze. A simți rușine nu înseamnă că te faci de rușine. Educă-i pe cei apropiați în legătură cu flashback-urile și cere-le să te ajute să vorbești și să procesezi emoțiile pentru a putea ieși din ele.
Evită persoanele, locurile activitățile nesigure și procesele mentale declanșatoare. Exersează îngrijirea preventivă cu ajutorul acestor pași atunci când situațiile declanșatoare sunt inevitabile.
Flashbackurile sunt oportunități de a descoperi, valida și vindeca rănile tale cauzate de abuzurile și abandonul din trecut. Ele indică, totodată, și nevoile tale de dezvoltare încă nesatisfăcute și îți pot oferi motivație pentru a le îndeplini.
Este nevoie de timp petrecut în prezent pentru a scădea nivelul de adrenalină și este nevoie de o cantitate considerabilă de timp petrecut în viitor pentru a scădea treptat intensitatea, durata și frecvența flashbackurilor. Recuperarea reală este un proces care progresează treptat (de multe ori cu doi pași înainte și unul înapoi), nu o fantezie de izbăvire pe care ai atins-o.
Cel mai important este să nu te învinovățești că ai un flashback!