Consilierea vocaţională: cât este de importantă pentru copiii noştri, interviu EXCLUSIV cu psihologul Adriana Popa

Ştiaţi că începând de la 2 ani şi jumătate putem afla, pentru toate categoriile de vârstă, care este coeficientul de inteligenţă cognitivă? Sau că gândirea creativă poate fi măsurată începând cu vârsta de 5 ani? Iar cei aflaţi la şcoală pot fi susţinuţi prin aflarea rezultatelor la evaluările de maximizare a potenţialului, începând cu vârsta de 8 ani?  Pentru tinerii care au împlinit 14 ani este disponibilă evaluarea vocaţională, ce are menirea să îi ajute în luarea deciziilor legate de carieră, iar tânărul care are peste 16 ani poate avea o perspectivă mai amplă asupra propriei persoane cu ajutorul evaluării de inteligenţă emoţională. Am stat de vorbă cu psihologul Adriana Popa de la care am aflat despre metodele cu care ne putem ajuta copiii să îşi găsească drumul în viaţă, despre ce înseamnă consilierea vocaţională şi despre importanţa descoperirii vocaţiei copilului nostru.

Consilierea vocaţională ajută la găsirea vocaţiei copilului tău

Ce se întâmplă doctore: De la ce vârstă poate fi identificată vocaţia copilului şi, mai ales, cum?

Psiholog Adriana Popa: Găsirea vocaţiei este un proces de lungă durată care începe încă din copilărie, prin explorarea, educarea şi formarea de abilităţi specifice vârstei. Explorarea devine mai ţintită în adolescenţă, când tânărul are interese mai conturate şi ia decizii legate de alegerea unei profesii, pentru ca apoi, în perioada adultă, să aibă satisfacţia că efortul de căutare, creştere şi implicare profesională nu a fost în zadar.

Recomandări

Daniela Gheorghe, psiholog: cum le vorbim copiilor despre viaţă sexuală şi consum de alcool

Andrada Tache, psiholog în Germania: ”Nu toţi părinţii îşi iubesc copiii”

Cel mai important aspect, pentru ca tânărul să poată lua o decizie informată când va fi cazul, este să exploreze mediul cât mai mult. Copilul are nevoie de experienţe conforme vârstei lui, să participe la evenimente şi activităţi, să stea în preajma celor de vârstă apropiată lui, să se joace, să aibă acces la informaţii.  Noi îi putem susţine pe cei care trebuie să ia decizii cu privire la demersurile profesionale începând cu vârsta de 14 ani când se poate face evaluarea vocaţională. Experienţele trăite îl vor ajuta pe tânăr să facă alegeri cu mai mare uşurinţă în cadrul testului, iar rezultatele testării oferă variante de ocupaţii potrivite lui si i se pot ofereri indicaţii cu privire la aspectele ce pot fi imbunătătiţe pentru susţine în totalitate demersurile ce vor urma a fi făcute pentru a alege o facultate.

C.S.Î.D.: Ce greşeli fac adesea părinţii în relaţia cu copilul când vine vorba de educaţie?

A.P.: O greşeală majoră este protejarea excesivă prin faptul că, de multe ori, din dragoste, acţionăm în locul copilului: vorbim, luăm decizii şi facem lucruri în locul lui. Toate acestea nu îl ajută pe copil să devină responsabil şi încrezător în sine sau să se folosească de toate capacităţile sale latente.
Copiii au o nevoie mare de cunoaştere, de acumulare de informaţii, iar părinţii pot profita de această perioadă prin expunerea la diferite activităţi şi medii, fără a pune presiune pe copil sau să încarce excesiv programul acestuia.
Odată ajuns adult, este foarte greu să performezi când ţi-ai pierdut capacitatea de a pune întrebări, de a încerca să găseşti răspunsuri şi soluţii noi la problemele ivite, dar tendinţa naturală de curiozitate poate fi întreţinută prin explorare şi exerciţiu.

Consilierea vocaţională: importanţa educaţiei 

C.S.Î.D.: Cât de important este un start bun în viaţă (în materie educaţională) pentru un copil?

A.P.: Din punctul meu de vedere, un start bun educaţional înseamnă să laşi copilul să experimenteze, să-i dai voie să facă greşeli şi să înveţe din ele. Intervenţia adultului trebuie să fie cât mai puţin intrusivă şi este recomandat să înveţe să accepte faptul că un copil poate să aleagă ce să facă, pentru că, uneori, chiar ştie ce e mai bine pentru el.
Pentru o dezvoltare armonioasă şi un mediu perceput ca fiind sigur de copil, părintele trebuie să-i asigure reguli şi limite clare, în special de tipul celor care nu se negociază, ce ţin de siguranţă, sănătate, igienă personală.
Educaţia nu începe la grădiniţă şi se continuă la şcoală. Ea începe într-o viaţă de familie  în care părinţii au timp de copilul lor, se joacă cu el, îi citesc poveşti, împart cu el sentimentele şi experienţele. În perioada de vârstă de 1 pana la 3 ani, capacitatea de asimilare a informaţiilor este mult  mai mare decât a unui adult, iar dacă cel mic nu este expus la experienţe cât mai diversificate şi este ignorat, el îşi pierde această capacitate de achiziţie pentru că nu îi este antrenată.

C.S.Î.D.: Cum decurge procesul prin care copilul este ajutat să conştientizeze ce meserie i se potriveşte?

A.P.: Evaluarea vocaţională are, de cele mai multe ori, un rol decisiv pentru tânăr în luarea unor decizii care să-i traseze viitorul educaţional sau profesional. Mai există şi cazuri în care este necesară o analiză amănunţită a fiecărui profil de interese pentru a-l ajuta să creioneze un traseu cât mai potrivit pentru el. Din practica noastră, ne lovim de astfel de circumstanţe din ce în ce mai rar, deoarece tinerii par a fi tot mai hotărâţi în ceea ce priveşte domeniul în care vor să activeze.

Consilierea vocaţională: cine decide viitoarea meserie

C.S.Î.D.: Care ar trebui să fie rolul părinţilor în deciderea viitorului copilului şi care este punctul în care trebuie să îl lase pe copil să aleagă singur?

A.P.: Fără dubiu, familia are cel mai important rol în viaţa unui copil. Ar fi minunat ca părinţii să-şi susţină copiii în deciziile pe care le iau, să îi încurajeze de fiecare dată când se arată interesaţi de o activitate care nu le ameninţă integritatea fizică sau emoţională. Întâlnim cazuri în care părinţii refuză să ducă copilul la lecţiile de dans, desen, canto, teatru, sport pentru că nu consideră că pot face o carieră din asta. Doar că, orice activitate care presupune participare constantă şi, mai ales, care necesită exerciţiu, disciplinează foarte mult, iar abilităţile exersate acolo pot aduce beneficii la un moment dat în viaţă.

Uneori părinţilor le este dificil să nu intervină excesiv în luarea deciziilor când vine vorba despre copii lor, însă cei care au exerciţiul asumării consecinţelor acţiunilor lor văd ca a fi ceva firesc să decidă de unii singuri ce vor face pe viitor. Cred că cel mai potrivit mod de abordare este de a observa copilul, de a-i oferi direcţii potrivite lui, de a-l încuraja să vadă ce presupune fiecare meserie de care este interesat, iar dacă există îndoieli să apeleze la un specialist, la cineva obiectiv, care poate oferi uneori o nouă perspectivă.

C.S.Î.D.: În ce măsură şcoala îi ajută pe copii să îşi descopere potenţialul şi să-l fructifice?

A.P.: Familia şi şcoala susţin din ce în ce mai mult copiii prin expunerea la activităţi variate, iar oportunităţile extra şcolare care există în acest moment în viaţa copilului sunt tot mai numeroase. De asemenea, consider a fi extrem de important modul în care mediul şcolar influenţează viitorul adult. Orice copil are dreptul să fie susţinut din toate punctele de vedere pentru a ajunge un adult împlinit, iar încă de când intră la gradiniţă este important ca modul de abordare şi contextul să fie prielnice pentru a spori potenţialul natural al copilului. Toate cadrele didactice, dar şi cele auxiliare, ar trebui să fie conştiente de faptul că există mai multe modalităţi în care poţi aborda un copil pentru a-i stârni interesul de a acumula şi folosi informaţiile. Din păcate, sistemul nostru şcolar încă are discontinuităţi în ceea ce priveşte susţinerea copilului pentru a se dezvolta  armonios, dar se observă un interes de a face schimbări în această direcţie.