Cristina Rusu a lăsat jobul dintr-o corporaţie pe un job în zone de conflict. Iată experienţele ei!

Un analist financiar la o companie multinaţională din România nu se mai regăsea în munca ei de birou. Voia să dea mai mult sens vieţii şi muncii ei. Aşadar, nu s-a gândit să plece într-o excursie în jurul lumii, ci a ales să fie de ajutor oamenilor aflaţi în zonele de conflict militar din întreaga lume. Cunoştinţele Cristinei Rusu din zona finanţelor sunt de folos organizaţiei umanitare internaţionale Medici Fără Frontiere.

Medici fără frontiere sau Medecins sans Frontieres sau Doctors without Borders este o organizaţie umanitară internaţională creată de medici şi jurnalisti, care a luat naştere în 1971 în Franţa. Oferă ajutor imparţial oamenilor afectaţi de conflicte armate, epidemii, dezastre naturale şi celor care nu au acces la îngrijire medicală, indiferent de etnie, religie, sex sau afiliere politică. În 1999, Medici fără Frontiere a primit Premiul Nobel pentru Pace. Astăzi este prezentă în peste 70 de ţări din întreaga lume. Şi români se înrolează în proiectele Medici fără Frontiere. Iată povestea unuia dintre ei.

CSÎD: Ce ştiaţi înainte de a va înrola în cadrul Medici fără frontiere despre această organizaţie?
Cristina Rusu: Ştiam destul de multe informaţii, cred că văzusem şi un documentar despre activităţile lor.

Recomandări

Organizaţia Medici fără Frontiere caută români pentru misiuni de salvare

Ele sunt cele mai bogate femei din lume!

CSÎD: Ce te-a determinat să alegi această cale?
Cristina Rusu: Am plecat din corporaţie pentru că nu mă mai regăseam. Îmi doream realmente să ajut şi să dau un sens muncii.

Yemen, Medici fără frontiere, foto Guillame BinetMyop

CSÎD: În ce zone aţi fost până acum? Plănuiţi să mai plecaţi?
Cristina Rusu: Am fost în Africa (Sudanul de Sud, Swaziland/Eswatini), Orientul Mijlociu (Irak, Yemen) şi în Asia (Bangladesh). Da, cred că voi pleca în câteva luni într-o nouă misiune.
CSÎD: Cum a fost prima misiune?
Cristina Rusu: A fost o experienţă incredibilă… A fost în Sudanul de Sud, în Agok în nordul ţării la graniţa cu Sudan. Eram pentru prima dată în Africa şi totul a fost extrem de nou şi interesant. Port în suflet oamenii de acolo cu rezistenţa lor remarcabilă şi zâmbetele timide. Când vezi care e starea naţiei şi cum trăiesc oamenii de acolo e imposibil să nu te marcheze experienţa, să nu înveţi să fii mai umil şi recunoscător pentru tot ce ai.

CSÎD: În ce constă jobul dvs la Medici fără Frontiere? În ce constă jobul dvs înainte?
Cristina Rusu: La Medici Fără Frontiere sunt coordonator Financiar şi mă ocup de implementarea şi managementul strategiilor financiare ale organizaţiei, de control intern, toate aspectele administrative şi legale în misiune, respectând cerinţele contextului în care organizaţia operează. Înainte de a lucra cu Medici fără frontiere am lucrat că analist financiar în cadrul unei multinaţionale.

Depresie acută – una dintre multele probleme de sănătate ale localnicilor din zonele de conflict

CSÎD: Ce probleme de sănătate şi ce probleme au în general comunităţile de refugiaţi?
Cristina Rusu: Medici fără Frontiere activează în 72 de ţări şi doar în câteva ţări desfăşoară proiecte în tabere de refugiaţi. Organizaţia oferă asistenţă medicală persoanelor afectate de conflicte armate, epidemii, dezastre naturale sau a lipsei serviciilor medicale, în ţările în care sistemul naţional medical este unul precar sau a colapsat.

Yemen, Medici fără frontiere, foto Guillame BinetMyop

În Bangladesh, în mega-tabăra de refugiaţi Rohingya cred că cele mai întâlnite probleme medicale au fost infecţii ale tractului respirator, boli diareice, malnutriţie, care sunt direct legate de condiţiile de viaţă din tabără. Majoritatea refugiatiilor trăiesc în aşezări improvizate având acces limitat la adăpost, mâncare, apă curată sau latrine. Igiena precară din taberele dens populate face să crească motivele pentru izbucnirea bolilor.
Violenţa pe care comunitatea Rohingya a experimentat-o în Myanmar a lăsat amprenta. Mulţi suferă de tulburare de stres post-traumatic sau depresie acută. Acest lucru este agravat de situaţia lor actuală, de dificultăţile zilnice de a trăi într-o tabăra de refugiaţi şi de incertitudinea cu privire la viitorul lor.

Lecţii învăţate din misiunile umanitare

CSÎD: O femeie în zone de conflict militar nu este tocmai imaginea la care visăm. Totuşi, ce aţi învăţat în aceste misiuni?
Cristina Rusu: Nu cred că visează nimeni la conflicte… apoi că eşti femeie sau bărbat nu prea contează, ambele sexe pot fi afectate în mod egal.
Am învăţat foarte multe lucruri: să fii generos fără a avea aşteptări…fără să aştepţi mulţumiri, elogiii, ci să fii pur şi simplu generos pentru că poţi. Am învăţat să ascult poveştiile oamenilor şi să pun întrebări necesare, chiar dacă unele au fost mai puţin confortabile. Am învăţat că oamenii au nevoie să fie auziţi şi văzuţi; am învăţat că oamenii sunt incredibil de rezistenţi în faţa terorilor şi că viaţa merge oarecum mai departe

CSÎD: Cum v-aţi adaptat la stilul de viaţă din aceste tabere?
Cristina Rusu: Am fost doar într-o singură misiune în care lucram cu refugiaţi şi anume în Bangladesh, unde populaţia target pentru proiectele noastre de acolo este comunitatea Rohingya, însă accesul în tabere se poate face doar în cursul zilei, atât pentru expaţi cât şi pentru bengalezi. Expaţii trăiesc în Ukhya, cel mai apropiat sat de mega-tabără.

CSÎD: Unde dormiţi? În ce constă activitatea?
Cristina Rusu: Depinde de tipul proiectului şi de context, însă în principiu se închirează case pentru expaţi.
Activităţile sunt foarte diverse: vaccinări, suport psiho-social, asistenţă medicală primară şi secundară, apă şi salubritate.

Femeile sunt puternice în toate colţurile de lume şi sub orice condiţii

CSÎD: Cum aţi descrie femeile pe care le aţi întâlnit în misiunile dvs până acum?
Cristina Rusu: Rezistente, incredibil de rezistente.
Am lucrat în ţări în care poziţia femeii în societate e inferioară poziţiei bărbatului. Feminista din mine s-a revoltat tăcut de multe ori, dar femeile au o putere uimitoare.

Femei şi copii în Yemen, foto Al Hareth Al Maqaleh

CSÎD: Aţi trăit momente de maximum pericol?
Cristina Rusu: Am lucrat în contexte/ţări cu risc ridicat, însă eu nu m-am simţit niciodată în pericol

CSÎD: Ce probleme de sănătate aţi întâmpinat?
Cristina Rusu: Absolut niciuna.

CSÎD: În ce constă bagajul când plecaţi?
Cristina Rusu: Depinde în ce context urmează să plec, dar în principiu doar nişte lucruri de bază: haine  adecvate climei din ţara în care urmează să plec, câteva lucruri de îngrijire personală, frontală, cărţi, muzică, yoga mat, cremă cu protecţie solară, soluţii anti-ţânţari, aparat foto.

CSÎD: Puteţi şi să vizitaţi locurile în care vă aflaţi?
Cristina Rusu: Depinde foarte mult de context/ţară. În Swaziland/Eswatini am avut mobilitate totală, adică am putut vizita ţara cât şi ţările învecinate. În Bangladesh nefiind probleme de securitate aveam zone şi intervale orare în care ne puteam plimba nestingheriţi. În Irak şi Yemen situaţia e cu totul alta şi evident că mobilitatea e extrem de restricţionată.