Vine criza!… Vine!… Vine!… Si-a venit!!! Asa cum vine orice intamplare in care crezi cu adevarat. Ca si o superstitie proasta – de ce ti-e frica nu scapi! Au trecut zile multe si stiri nenumarate… si zeci de seri cu „talk-show-uri” si ziare morbide si nopti nedormite de griji si discutii inevitabile si interminabile… Si ce sa vezi? Predictia s-a adeverit! Pana si-n textele lui Nostradamus, daca vom cauta cu simt de raspundere, vom gasi evident „Marea criza economica”. Si pentru ca toata suflarea omeneasca stie si pentru ca toti o asteptam cu infrigurare si pentru ca „Cine cauta gaseste intotdeauna”, iata-ne pe toti, popandai nefericiti, scaldandu-ne si inecandu-ne in iminenta criza cu care am fost vaccinati si intoxicati!
Si daca tot traim certitudinea crizei si nu stim ce sa facem si nici ce ne asteapta, societatea moderna ne-a invatat unde sa cautam raspunsuri in statistica. Raspunsuri, in care eu personal nu cred, dar pe care nici nu le pot ignora.
Si americanii au calculat statistic durata si consecintele tuturor crizelor economice mondiale prin care a trecut omenirea pana acum, incluzand si marele crash din ’29, care a durat 43 de luni, dar al carui sfarsit a coincis cu declansarea celui De-al Doilea Razboi Mondial.
Astfel, au ajuns la concluzia ca durata medie estimata a crizei ce ne paste nu poate depasi 14 luni. Ceea ce nu-i chiar atat de inspaimantator, cum preconizeaza toti analistii economici, daca intr-adevar ne lasam convinsi ca traversam o criza de anvergura.
Dar nici foarte linistitor, daca luam in calcul ca intr-un an si mai bine se poate „muri” de tot, fara sanse prea mari de a reinvia din propria-ne cenusa.
Vreme grea ce va sa vina…
In Romania, lumea pare mai isterizata decat oriunde – vine criza, vine sfarsitul lumii… exclusiv prin TV, cea mai mare forma de manipulare in masa din istorie, ne sunt transmise doar aceste angoase. Informarea excesiva si pe „o mie” de canale, paveaza cu bune intentii drumul spre haos.
Daca ne uitam mai atent, ne dam seama ca se actioneaza uneori in mod hazardat, doar pe baza a ceea ce se crede ca urmeaza sa se intample. Nu se mira nimeni de diferenta dintre stirile din media si realitatea din supermarketuri si de pe strazi?
Eu cred ca se exagereaza nepermis de mult cand vine vorba de aceasta criza economica. Si asta pentru ca suntem prea mici ca sa ne luam atat de tare in serios! Economia noastra este mult prea subdezvoltata si axata doar pe supravietuire! Nu are cum sa fie lovita de criza economica mondiala.
Natia „provizii de camara”
Ca natie post-comunista, avem intiparit obiceiul de a face provizii de camara, caci nu se stie niciodata. Sa fie acolo! Nici dupa aproape 20 de ani, nu am scapat de meteahna „congelatorului ticsit de carne”, a bax-ului intreg de zahar, faina, orez, a sacilor de ceapa si cartofi de peste iarna, a rezervei de ulei si hartie igienica, ca si cum de maine nu le-am mai gasi never-ever.
Iar acum, cand criza s-a anuntat cu surle si trambite neinvitata, aceasta meteahna devine colacul de salvare „Made in Romania”, pe care nu l-au luat in considerare cei ce au „regizat” acest eveniment, ce se vrea mondial.
Banii continua sa circule firesc in Romania, nelasand criza sa se instaleze. Romanu’ e dat dracu’! Si asta puteti constata cu totii. Statistic, cheltuielile de sfarsit de an, in plina criza economica, au batut toate recordurile. Pana si Targul de Carte a avut incasari ireale…
Copiii crizei mondiale
Daca v-ati lansat deja in criza si simtiti ca o traiti in vreun fel sau altul, ati putea macar sa incercati sa va identificati cu una din cele cateva tipologii de personaje pe care le-a dezvoltat societatea inceputului de mileniu III si implicit Marea criza mondiala.
Si, o data identificati, sa gasiti solutiile traversarii acesteia, cu cat mai putine costuri psihologice. Iata cateva tipuri de comportament uman ce-si fac reprezentatia in Romania inceputului de an 2009.
Realistul ingamfat:
Cel care este la curent cu toate stirile de pe piata financiara. Actioneaza cumpatat si stie sa isi asume riscurile. E genul care isi va depune economiile in mai multe banci si in mai multe monede – lei, euro si dolari, convins ca astfel va ramane solvabil.
Este cel care va traversa criza absolut neutru. Nu va pierde si nu va castiga. Dar va dormi bine noaptea pentru ca are impresia ca detine controlul asupra situatiei.
Optimistul speculant: Este cel mai bine informat. Detine informatii in avanpremiera. Ba mai mult, e un promotor al actiunii si ii indeamna si pe cei din jurul lui sa nu stea cu mainile in san. Vede oportunitati acolo unde altii vad doar pericol.
E genul care isi scoate banii din banca, asteapta sa scada preturile si cumpara actiuni, proprietati, aur, chilipiruri, orice. Priveste criza ca pe o afacere profitabila.
Nevroticul badaran: Nervosul este cel care face sa zboare lucrurile, care se lamenteaza, care tranteste usile si injura de fiecare data cand asculta stirile sau talk-show-urile de seara. Frustrarile de orice natura, mai vechi sau mai noi, nu vor intarzia sa iasa la suprafata.
Va avea pretexte cu carul sa-si bata copiii, sa-si umilesca nevasta si sa dezvolte isterii pentru ca are ghinionul sa traverseze criza economica. Si-n felul acesta, chiar o va traversa.
Pesimistul religios: Actioneaza lent si, in general, adopta spiritul de turma. E la curent cu faptul ca Papa Benedict al XVI-lea a fost primul care a prezis criza sistemului financiar global, in anii in care era doar cardinal.
E resemnat si crede ca oricum ar incerca sa se fereasca de efectele crizei, tot nu va reusi. Daca ar fi dupa el, si-ar scoate toti banii de la banca si i-ar tine acasa. Va face economii drastice, va lasa ocaziile sa treaca pe langa el si va traversa criza paralizat de frica. Dar se va ruga. Psihologia tipica a victimei sigure.
Ignorantul „miserupist”: „Il doare in portofel de criza. Nici macar acolo.” Oricum nu are prea multe proprietati sau depozite de bani sau valori. Chiar se distreaza pe seama intregii situatii. Uneori se bucura de venirea crizei. In zilele mai negre spera ca toata lumea sa dea faliment ca „oricum toti sunt niste hoti”.
Nu a avut mare lucru, deci nici nu prea are ce sa piarda. Nu se ia in serios nici pe el, nici criza. Va fi foarte putin afectat, spre deloc. Dar nici nu va intelege nimic din fenomen.
Panicosul pur-sange romanesc: Genul de om care sta ca pe ace, nu doarme noaptea de griji, se agita de parca i-a sunat ceasul si ii asteapta pe cei din jur sa vina cu o solutie salvatoare. In cazul cel mai fericit, dupa panica urmeaza calmarea, trasul sufletului si constientizarea penibilului.
Dar sigur va povesti nepotilor ce mari incercari a traversat el in viata aceasta. Probabil va face cumparaturi compulsiv, sa-l prinda criza cu camara plina. In felul acesta va participa la marea fentare romaneasca a crizei. Noroc ca suntem un popor preponderent panicos din fire.
Depresivul fericit: Este cel care va dezvolta repede, repede o depresie, fericit ca are cu adevarat un motiv serios de data asta. Nu sunt impotriva eschivei in situatiile absurde, dar daca devine un obicei si un mod de viata, prefer sa stau departe de astfel de oameni.
Cu suficiente beneficii secundare dupa urma depresiei, va traversa relativ satisfacut criza. Mai greu va fi sa-si inventeze alte pretexte de depresie dupa ce criza mondiala se va sfarsi.
Sfatul psihoterapeutului
Romania a trait o stare permanenta de criza in ultimele doua decenii. Cumva a depasit probleme de ordin financiar, fiscal, energetic, administrativ, cu care s-a confruntat altfel, diferit de alte tari. In tot acest timp, ne-am descurcat. Asa de bine, incat smecheria a devenit sinonimul reusitei.
Crize de toate felurile au fost multe in Romania, dar nici una nu si-a atins scopul, nu s-a finalizat pentru a genera si efecte pozitive, de durata. Nici una nu ne-a schimbat mentalitatea mioritica. Nu cursul euro e problema, nici criza mondiala si nici macar gaura neagra de la Geneva.
Sa fim seriosi, pe-astea o sa le depasim. Nimic nu-i pentru totdeauna. Altceva atenteaza la fiinta noastra nationala. Istoria ne arata cum crizele reusesc sa curete sistemul, sa inlature partile negative, sa omoare ceea ce nu mai functioneaza.
In schimbul necazurilor pe care le produc, crizele elibereaza noul, energiile pozitive si creativitatea. Schimbarile sunt imperios necesare uneori. Sutul in posterior se transforma in elan benefic, in pas constructiv inainte, intr-un nou inceput.
Si daca aruncam o privire retrospectiva atat in istoria omenirii, cat si in istoria personala a fiecaruia dintre noi vom realiza ca toate crizele prin care am trecut, toate necazurile si esecurile s-au dovedit, pana la urma, a fi evenimente cu adevarat pozitive si benefice. In orice lucru rau exista cel putin o oportunitate.
Daca o sa fim suficienti de spontani si inteligenti si o sa stim sa folosim aceste oportunitati, daca vom reusi sa invatam din greseli, s-ar putea ca dupa iesirea din criza sa ne trezim mai bogati si mai relaxati. Si cu siguranta mai destepti!
Citeste si Reguli de supravietuire in criza financiara
Despre criza si cheltuieli
Foto: Guliver