Cum gestionezi relaţia de muncă atunci când ai un coleg-problemă?

Nu se poate să nu îl ştiţi pe nesuferit: te vorbeşte de rău pe la colţuri, în 80% din pauzele de masă, încearcă să-ţi pună beţe în roate de câte ori are ocazia – şi atunci când nu are una, se luptă să o creeze, are mai multe feţe, iar cu cea prietenoasă caută să te păcălească şi te face să nu vii tocmai cu drag la muncă, doar te întâlneşti cu el.

Colegul-problemă, căci despre el vorbim, e peste tot. Toţi avem cândva unul prin preajmă. Chiar şi atunci când reuşim să avem chef de muncă (deşi, să o recunoaştem, se întâmplă tot mai rar), el ni-l strică. Ne face să ne gândim cu groază că urmează încă o zi în care ne întâlnim cu acel personaj neplăcut care cine ştie ce necazuri ne va mai face. Partea proastă e că demisii din astfel de cauze – mai rar, aşa că trebuie să suportăm situaţia. Desigur, după ce o înţelegem şi ne dăm seama cam ce-ar fi de făcut.

Invidia, cauză principală

Recomandări

Ce contine „sertarul pentru urgente” de la birou?

Fericirea e contagioasa. Nu si la birou

De cele mai multe ori o astfel de problemă nu apare din senin şi nu ţine numai de felul ciudat şi răutăcios de a fi al acuzatului. Ceva a declanşat-o, iar, într-o covârşitoare proporţie, invidia e de vină. Invidie pe zile libere mai multe, pe succes mai mare la şef, pe o vacanţă mai reuşită, pe un proiect mai lăudat, pe o siluetă mai fină (nu zâmbiţi, poate fi motiv de top), pe o familie mai reuşită, pe un talent anume, pe câte şi mai câte. Important e să ne dăm seama la un moment dat ce anume a declanşat tensiunile. Şi apoi, să ne ocupăm de ele.

Ignorarea nu e soluţia

Problema ne va roade, iar dacă vom încerca să ne facem că nu există, nu o vom rezolva. Şi nu, nu vă gândiţi că ieşirea este să fugiţi la superiori şi să abordaţi subiectul, nu veţi face decât să înrăutăţiţi situaţia. Dacă v-aţi dat seama care este motivul atitudinii, atunci gândiţi-vă cum să începeţi o discuţie pe această temă direct cu colegul care vă face necazuri. Dacă, din contră, nu aveţi nici măcar idee ce l-a provocat, atunci încercaţi să îl abordaţi tocmai ca să aflaţi asta. Fiţi direcţi, oneşti, dar şi plini de tact. Discuţia poate fi destul de delicată, mai ales pentru voi care o porniţi, pentru că trebuie să îl criticaţi constructiv cu calm, politeţe, diplomaţie, pe scurt să nu aveţi un ton tip ameninţare. Amintiţi-vă că tot împreună veţi lucra şi după această discuţie, iar atmosfera negativă trebuie să dispară, nu să se accentueze.

Dacă nu şi nu…

Important e, ca la finalul discuţiei, să simţiţi că aţi făcut tot ce a ţinut de voi ca să dezamorsaţi bomba. Dacă asta s-a întâmplat, atunci sunteţi printre cei norocoşi. Dacă nu, atunci va trebui să daţi dovadă de acelaşi tact şi în tensiunile următoare, să încercaţi să nu le lăsaţi să vă consume inutil (nicidecum să vă tulbure după programul de lucru) şi să le minimizaţi pe cât puteţi consecinţele. În cazuri extreme, fireşte, urmează abordarea şefului, cu aceeaşi grijă mai sus menţionată, şi sfătuirea cu el privind următorii paşi. Oricum, e drum lung până acolo şi nu vă doresc să-l străbateţi. Pace la birouri vă doresc!