Cum ne influențează sănătatea mintală relațiile cu părinții sau partenerul de cuplu

Relațiile cu părinții sau partenerii de viață ne influențează tot parcursul vieții. Dacă nu sunt gestionate corect, ne pot afecta inclusiv sănătatea mintală. Acasă, în locul în care ne petrecem timpul alături de cei dragi, în care mai nou unii trebuie să și lucreze, poate fi sursă de stres sau o oază de liniște în care ne încărcăm bateriile.

Dr. Giorgiana Toma, medic specialist psihiatru, ne oferă mai multe detalii despre relațiile cu părinții sau partenerii de viață și influența acestora asupra sănătății mintale.

Ce impact au relațiile nesatisfăcătoare cu părinții

CSID: Cum sunt oamenii afectați de relațiile tensionate de acasă?

Recomandări

Fenomenul „quiet firing” sau concedierea silențioasă. 7 semne că nu ești apreciată la locul de muncă

Instabilitatea economică, războiul și pandemia, principalii factori declanșatori ai depresiei în rândul românilor la momentul actual

Dr. Giorgiana Toma: Atunci când relațiile cu părinții sau cu partenerul de viață sunt nesatisfăcătoare, pacienții se plâng de lipsa de răbdare în interacțiunea cu persoana respectivă, iritabilitate și toleranță scăzută la frustrare. Pare că tot ce vine de la persoana respectivă este negativ, chiar dacă intenția persoanei poate a fost una pozitivă. Această stare rezultă în urma multor interacțiuni negative, acumulate de-a lungul timpului.

O relație sănătoasă presupune disponibilitate și receptivitate emoțională. Acest lucru înseamnă că suntem acolo când celălalt are nevoie de noi și suntem receptivi/atenți la nevoile emoționale ale celeilalte persoane, iar acest lucru creează un spațiu în care ne simțim în siguranță.

Relațiile adulte sunt de natură reciprocă, iar în relațiile copil-părinte este de așteptat ca părintele să conducă și să stabilească acest spațiu securizant.

Când avem anumite nevoi emoționale și persoana care ar trebui să ne fie aproape, să ne susțină, să ne aline și să ne sprijine ignoră aceste cereri sau nevoi, în mod repetat, atunci se intră într-o spirală negativă în care toate interacțiunile cu persoana respectivă ajung să fie percepute ca negative.

De cele mai multe ori, atunci când există tensiuni într-o relație (de cuplu sau de familie), oamenii sunt blocați în soluții greșite. Încercarea de a aplica mereu aceeași soluție eronată devine problemă în sine.

De exemplu: copilul ia note mici, soluția la îndemână ar fi să îl critici pentru a-l stimula să învețe mai bine, dar mesajul ce ajunge la copil este „nu ești suficient pentru mine”. Sau atunci când soția aduce în discuție un lucru ce o deranjează, soluția unora ar fi să evite discuția pentru a nu o supăra mai mult, dar mesajul ce ajunge la soție este „nu îmi pasă de nemulțumirile tale”.

Dacă sunt persoane ce simt că nu pot ieși dintr-un pattern negativ de interacțiune în familie sau în cuplu, pot apela la ajutorul unui terapeut.

De ce stăm într-o relație care nu ne aduce fericire 

CSID: De ce rămân într-o relație nesatisfăcătoare cu partenerul?

Dr. Giorgiana Toma: Majoritatea relațiilor nesatisfăcătoare în care pacienții hotărăsc totuși să rămână implică minori, însă se aplică și în cazul cuplurilor în care aceștia nu sunt prezenți.

Atunci când relația este una de dependență, chiar dacă există nemulțumiri, persoanei respective îi va fi greu să se desprindă, deoarece dependența presupune gânduri de tipul „eu nu mă descurc singur”, „eu nu pot fără celălalt”, „am nevoie de celălalt ca să fiu fericit”.

O relație sănătoasă presupune o dependență securizantă (celălalt este acolo pentru mine pentru a-mi oferi sprijin și alinare), ce se completează cu autonomia/independența (relația îmi hrănește sentimentul de putere, de încredere de sine, de a fi capabil).

De ce nu se înțeleg părinții cu adolescenții

CSID: Ce surse de tensiune pot apărea în relația adolescenților cu părinții?

Dr. Giorgiana Toma: Tensiunile ce se nasc între adolescenți și părinți sunt cauzate în mare parte de lipsa unui răspuns afectiv sănătos.

Majoritatea subiectelor de tensiune dintre tineri și părinți sunt legate de sfera academică. În multe cazuri aud în cabinet din partea tinerilor „ai mei au fost întotdeauna critici”, „nu m-au încurajat niciodată”, „nu au fost afectuoși sau calzi cu mine”, „nu-mi spuneau niciodată că sunt mândri de mine, aveau așteptări foarte mari și când le împlineam era ceva normal, nu era nimic de laudă”.

Părinții, pe de altă parte, se plâng de „lipsă de recunoștință”, „nu a apreciat niciodată ce i-am oferit”.

În adolescentă și în perioada de tânăr adult, individul pășește, puțin câte puțin, pe drumul către independență/desprindere de sub ocrotirea părintelui. Este o perioadă dificilă atât pentru adolescent, dar mai ales pentru părinte.

Pentru a stabili o relație sănătoasă revenim la importanța creării, de către părinte, a unui spațiu securizant, îndeosebi în perioada copilăriei și adaptării în perioada de adolescență, prin respectarea deciziilor și opiniilor tânărului adult.

Cum facem față situațiilor tensionate

CSID: Ce mecanisme de adaptare intervin?

Dr. Giorgiana Toma: În funcție de resursele interioare ale fiecăruia, apar mecanisme de adaptare reglatoare sau maladaptive. Studiile arată că relațiile sociale și de familie oferă o protecție semnificativă în situații de viață tensionate.

Fiecare persoana este diferită, unii funcționând firesc pe ideea de focus pozitiv, a lua ce este mai bun dintr-o situație, asumare și responsabilizare, reglare emoțională bună, acceptare și perspectivă pozitivă de viitor.

Pe lângă acestea, în funcție de preferințele fiecăruia, oamenii apelează la sport, creativitate, călătorii și alte hobby-uri. În general, psihicul lucrează pentru noi și liniștea noastră.

Se poate întâmpla însă ca mecanismele de adaptare pe care le alegem uneori să nu fie cele mai inspirate. Astfel putem vorbi de încercarea scăderii tensiunii interioare prin evitare, consum de alcool, droguri, medicamente, comportamente riscante, excesive sau dăunătoare.

Este de ajutor să înțelegem funcția din spatele comportamentului, să avem empatie și compasiune față de noi înșine, să înțelegem că facem tot ce putem cu resursele de care dispunem la un moment dat. Iar dacă ne dorim să schimbăm ceva, însă nu reușim să realizăm acest lucru pe cont propriu oricât ne-am strădui, se recomandă să apelăm la sprijinul unui specialist în sănătate mintală.