Aud aproape zilnic cuvinte similare de la ședințele de dezvoltare personală. Copiilor le este teamă și le este mult mai teamă decât nouă. Noi, adulții, putem filtra, putem discerne, ei nu. Deseori părinții le aruncă informația, fiind siguri că o vor digera la fel cum o facem noi.
Trăim cu toții nu tocmai confortabil. Acest conflict ne-a zguduit liniștea, ne-a zguduit portofelul. Obosiți după măști, teste, ore online, avem de-a face și cu un conflict care pare greu de crezut în anul 2022.
Nu decidem noi. Nu putem face prea multe, în afară să fim buni și empatici. Cu toate acestea, avem datoria morală de a nu perturba liniștea unor suflete în creștere.
Firește. În funcție de vârstă, adaptăm și suntem atenți la exprimare. Au dreptul să știe asta și oricum ar afla în primele zece minute petrecute la școală.
Ce nu trebuie să facem este să îi panicăm. Atmosfera este deja afectată, iar ei au nevoie de siguranță și confort.
Îi asigurăm că nu va pleca nimeni să lupte pe front, nu s-a pus problema de așa ceva, iar țara noastră se bucură de protecție.
Chiar dacă își iau informațiile, mai mult sau mai puțin deformate, din mediul școlar, este bine să păstrăm o limită.
Suntem oricum intoxicați cu știri despre război, arme chimice, bombe. Cum credeți că ar arăta toate acestea în imaginația unui copil?
Așa cum am spus în nenumărate rânduri, empatia este o mare virtute. Și nu e de vrut neapărat, ci pur și simplu nu avem cu toții această trăsătură.
Vremurile pe care le trăim sunt o ocazie de a ne exersa empatia noastră și a celor mici.
Am auzit cu mare bucurie că părinții unor copii fac donații de haine, alimente celor care au ajuns în țara noastră.
Este important ce cărămizi punem la psihicul și sufletul celor mici. Ce construim acum, se va vedea mai târziu. La fel cum se vede și la noi.
În unele scenarii care sper să nu existe, putem vorbi despre adevărate traume. Fiecare percepe războiul, drama în felul său.
Până și simpla neliniște este de nedorit. Avem nevoie de echilibru mai mult ca oricând.
E dificil să-ți găsești cuvintele necesare. Să nu uităm și de misiunea grea pe care o au părinții, aceea de a le explica celor mici, pe înțelesul lor și cât mai puțin dăunător, existența unui război.
Câteva sfaturi: