Cum să redescoperi copilul din tine

Deseori, maturitatea se însoţeşte de o seriozitate ce poate deveni excesivă şi se poate transforma într-o afecţiune de natură psihică, ce poate schimba iremediabil individul. Astfel, copilul care cândva râdea cu uşurinţă şi se bucura de orice avea împrejur sau avea acea candoare şi inocenţă ce îl făcea să se simtă bine în pielea lui devine un om matur, ursuz, în permanenţă nemulţumit de sine sau de ceea ce îi oferă societatea.

Cu atât mai mult putem vorbi de schimbări majore în situaţia în care perioada copilăriei a fost înecată de suferinţă, certuri, scandaluri sau divorţul părinţilor.

De câte ori nu aţi văzut în parc copii care se bucură de soare, de un leagăn, de un animal sau pur şi simplu de faptul că se simt bine? Sunt fericiţi şi îşi fac rapid prieteni noi. Se ceartă pentru câte un lucru mic, pentru ca în scurt timp să treacă peste evenimentul respectiv, reluându-şi joaca fără niciun resentiment legat de ceartă.

Recomandări

8 lucruri pe care ţi le faci singură şi care îţi fac rău

Psihologul Andra Tănăsescu: Ne ghidăm viaţa după credinţele şi valorile instalate în copilărie

De ce nu mai reuşesc adulţii să vadă bucuria pe care doar ochii unui copil o vede? Pentru că, de cele mai multe ori, maturitatea este perioada în care responsabilităţile cresc, iar dorinţa de a avea pe cineva sau ceva devin extrem de importante. Iar pentru el, valorile unui copil i se pot părea puerile. Dacă un copil se poate juca ore în şir cu un câine, se poate distra făcând desene pe asfalt, un adult crede că nu mai poate face asta. Ar părea ciudat. Oare?

Ştiţi cine sunt adulţii care îşi iau cu ei plăcerile copilăriei? Pictorii, muzicanţii, actorii, scriitorii, cei care lucrează în programare sunt doar câţiva dintre cei care rămân prinşi în lumea magică a copilăriei. Astfel, joaca din copilărie devine profesie.

Cum să „hrăneşti” copilul din tine

Dar ceilalţi? Mai au ei şanse să îşi păstreze din bucuriile copilăriei, dacă profesia lor nu mai presupune asta? Răspunsul este simplu: bineînţeles. Adultul îşi poate face hobby-uri prin care să îşi păstreze plăcerile copilăriei. Se poate bucura de clipe frumoase alături de prietenii din copilărie jucându-se remi, cărţi, monopoly, poate merge la fotbal sau la tenis ori la pescuit. Toate acestea le poate face după job, integrându-şi prietenii din copilărie în familie. Aşa se poate bucura mult mai mult de viaţa de familie, dar şi de momentele minunate petrecute împreună cu cei dragi.

Dar la job putem face ceva pentru a bucura copilul din noi? Bineînţeles. Putem să ne aducem la birou creioane de colorat, integrame, jocuri pe care le putem juca online în pauză, fotografii cu amintiri plăcute.

De asemenea, ne putem trezi mai devreme dimineaţa pentru a servi cafeaua alături de soţie sau ne putem întâlni cu un prieten la o cafenea. Masa de prânz poate fi de asemenea un moment de bucurie, iar odată cu terminarea programului de lucru, putem face foarte multe lucruri care ne fac plăcere.

În fond, înăuntrul fiecărui adult se ascunde un copil speriat, dezamăgit, furios pentru că nu se mai poate bucura de libertatea, bucuria şi inocenţa pe care le resimţea cândva. Aşa ajung majoritatea adulţilor să se încarce de valori, să îşi cumpere case sau maşini pe care nu şi le permit cu adevărat, să muncească până la epuizare, uitând că fiecare zi poate fi un moment de bucurie.

Cred că aceasta este principala lecţie pe care o putem învăţa de la copii. Se trezesc zâmbind dimineaţa şi încearcă să se bucure de orice au împrejur. Câţi dintre voi mai puteţi face asta? Şi, credeţi-mă, nu este nici pe departe greu…

Autor: Psiholog Constantin Cornea