Demisia e un răspuns simplu şi care, probabil, vă trece prin minte, dar pe ea o scoatem din calcul, căci ştiţi vorba aceea rău cu rău dar mai rău fără el. Nu avem voie să uităm că stresul în general, iar cel generat de profesie în special, pune umărul la instalarea unor boli dintre cele mai cumplite, aşa că trebuie evitat/micşorat.
Celelalte variante la problema ridicată în titlu ar fi, în opinia mea, liberele mici şi dese, abonamentele la sală şi şedinţele la psihoterapie. Cred în ele, le-am testat pe toate, de prima opţiune mărturisesc că nu mă satur. Dar să le luăm pe rând.
Concediile mici şi dese, cheia marii destresări
Cunosc oameni care tot amână momentul unei vacanţe pe motiv că nu au atât de mult timp pentru una. {i amână, şi amână până îi aud plângându-se de epuizare. Dar nu şi-ar lua măcar o zi liberă, dacă şapte legate sau paispreze nu-şi permite. {i-o vor lua, siliţi de consultaţii medicale. Ei, asta ne strică pe noi, falsa idee că lumea va sta în loc dacă ne vom permite din când în când 24 de ore numai pentru noi. Nu, nu doar că nu va încremeni, ci o vom vedea şi cu alţi ochi după trasul sufletului.
Sportul, rege în lupta cu stresul
Exerciţiul fizic are darul acesta minunat, pe lângă multe altele, de a ne rupe de nebunia cotidiană şi de a ne aduce în noi, pentru nişte momente de linişte.