Acest sindrom include toate acele persoane care au un comportament ce poate ţine o clipă sau poate deveni un mod de viaţă ce contravine normelor sociale şi se manifestă printr-un ritual.
Şi aici putem vorbi de comportamente agresive, ură, incapacitatea de a accepta punctul de vedere al celorlalţi, tendinţa de a crede că deţii un adevăr suprem.
Astfel, idiotul ritualic intră într-o stare de excitaţie necaracteristică şi deloc necesară activităţii la care participă, evidenţiindu-şi trăirile animalice în dauna intelectului.
Sindromul idiotului ritualic presupune lipsa de empatie şi înţelegere pentru persoane ce nu au acelaşi punct de vedere cu cel suferind. Mai mult decât atât, acesta îşi doreşte să îşi impună punctul de vedere prin forţă, luând de partea sa ritualul eliberator, cel care îl face să se simtă puternic şi superior celorlalţi.
Situaţiile în care vorbim de acest sindrom pot fi multiple, însă am să redau doar câteva, cum ar fi:
Comportamentul este cel care face diferenţa. Idiotul ritualic este cel care devine extrem de pătimaş şi nu ţine cont de punctul de vedere al nimănui, dacă nu coincide cu al său.
O persoană echilibrată este aceea care poate urmări o confruntare sportivă ţinând cu o echipă sau cu un jucător, dar înţelege dacă adversarul este mai bun şi acceptă înfrângerea ca pe una din regulile fundamentale ale jocului.
La fel şi în religie sau în politică. Poţi considera că deţii adevărul suprem şi de netăgăduit, însă diferenţa o face modul în care prezinţi lucrurile. Dacă ai răbdare, poţi convinge pe ceilalţi că valorile tale sunt cele bune, prin comunicare şi confruntare de idei, asertivitate, dorinţa de a asculta şi punctul de vedere al celuilalt.
În fond, orice om este purtător al unor valori învăţate în familie sau în mediul social, valori ce pot fi puse în discuţie, argumentate şi lămurite, fără a fi nevoie de confruntări fizice sau acte antisociale.