Cum te motivezi pentru o toamnă plină de energie!

Atmosfera de vacanţă pluteşte încă în aer şi, parcă, nu ai niciun chef să te mobilizezi pentru proiectele din toamnă?

Te înţeleg, şi eu trec fix prin aceeaşi situaţie.

Dar asta nu înseamnă că mobilizarea pentru septembrie nu e la câteva sfaturi distanţă.

Recomandări

CSID 100: Ce-am învăţat, ce ne-a rămas!

Relaxează-te cu medicina energetică!

Iată-le!

Scoicile din bolul de pe bibliotecă adunate în vara care tocmai s-a sfârşit mi-amintesc de zilele leneşe de vară, de toropeala plăcută de la malul mării şi de râsul molipsitor al copiilor mei în timp ce construiau un castel de nisip pe plajă.

Vara s-a topit şi acum, când toamna bate la uşă, încerc cu greu să mă rup de holiday mood şi să mă organizez. Nu de alta, dar încep şcolile, debutează proiectele importante şi trebuie să intru în action mood. Pentru a accepta mai uşor că vacanţa a trecut, am apelat la sfaturile lui Constantin Cornea, psihoterapeut la Clinica Psievolution.

Cum te motivezi

“Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conştiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acţiune sau să tindă spre anumite scopuri se numeşte motivaţie”, şi-a început psihologul pledoaria. Care a continuat spunându-mi că există două tipuri de persoane a căror personalitate presupune automotivare intrinsecă sau cei care au nevoie de motivaţii externe.

Am aflat apoi că prima categorie este formată din toţi aceia care, indiferent de situaţie, au puterea de a se automotiva. Ei nu au nevoie să fie împinşi din spate, nu au nevoie să fie mobilizaţi sau sustinuţi, decât arare ori. Pentru că aceasta capacitate este cumva înnăscută sau căpătată în urma unei traume puternice.

Cea de a doua categorie este constituită din acele persoane care au nevoie de stimuli externi pentru a reuşi să se motiveze. Au nevoie de încurajări, de premii, sau de ce nu, de frica de a nu pierde ceva dacă nu îşi fac treaba (de la job până la o relaţie). În timp ce aflam aceste lucruri, încercam să mă poziţionez într-una din aceste două categorii. Mă pot automotiva sau am nevoie de stimuli externi? Şi mi-am dat seama că în general aş putea să fac parte din prima categorie. însă, sunt situaţii, moment, proiecte, când am nevoie de un stimul extern. Ca şi acum, de altfel.

Aş vrea să ştiu că primesc un premiu substanţial, dacă reuşesc să mă mobilizez mental să intru în rutina cu şcoală, grădiniţă, job şi muuulte proiecte. Şi, poate aşa, aş reuşi să trec mai uşor peste ideea că vacanţa s-a încheiat.

Motivaţie internă şi externă

Psihologul Constantin Cornea mi-a explicat că există motivaţie internă (atunci când îmi doresc să fac ceva pentru că aşa simt) şi motivaţia externă. Din punct de vedere teoretic, factorii interni de motivare pot fi împărţiţi în două mari categorii: dorinţe şi frici. Întrebându-l care sunt motivaţiile interne, psihologul mi-a dat următoarele exemple: dorinţa de a face o carieră, de a avea o familie sau de a o păstra pe cea existentă, dorinţa de a-mi cumpăra ceva, de a demonstra că pot face anumite lucruri sau obţine anumite rezultate, dorinţa de a câştiga un premiu sau un concurs; dorinţa de a ajuta pe cineva; dorinţa de a cuceri pe cineva, de a mă face iubită, dorită sau apreciată; dorinţa de a dezvolta noi relaţii; cea de a-mi satisface un viciu sau cea de a renunţa la el.

Când vine vorba de frici personale, mi s-a spus că pot face anumite acţiuni motivată de: frica de a nu mă îmbolnavi sau muri (adică, dacă am o criză de rinichi în timp ce mă uit la scoicile ce-mi amintesc de vacanţă, ies repede din zen mood şi dau fuga la spital), frica de a nu fi părăsită (chiar dacă nu am chef să fac planuri de reamenajare a locuinţei, atunci când partenerul mă roagă să fac aşa ceva, las deoparte visarea cu mare cu tot), frica de singurătate (deşi n-am chef să mă aranjez să ies în oraş cu fetele, teama că şi Revelionul 2015 mă prinde singură mă motivează să alung instant toropeala în care m-a cufundat vacanţa), cea de a nu fi concediată (uit rapid de valurile mării şi mă apuc să scriu repede repejor articolul la care aveam deadline, de teamă să nu fiu dată afară), frica de a nu fi umilită, expusă, de a nu fi acceptată.

Motivaţiile externe constau în presiunea exercitată din exterior asupra mea pentru a realiza, a face ceva sau tocmai pentru a nu face ceva. Aceste motivaţii, mi-a explicat pe îndelete Constantin Cornea, pot fi exercitate din exterior de mai multe medii sau persoane: de la familia de origine, propria familie, managerul sau şeful meu, prieteni, profesori sau autorităţi.

De ce trebuie să mă motivez

Mai întâi de toate, ar trebui să descopăr de ce nu vreau să fac acel lucru. “Vremea sau căldura, concediul sau orice alt motiv pentru care lenevim nu sunt motive, şi nici măcar scuze”, spune psihologul. Se pare că motivarea este cu atât mai uşor de realizat, cu cât ne cunoaştem mai bine.

Din nefericire, însă, marea majoritate a oamenilor preferă să se lase duşi de val, fără să aibă un plan de viaţă. “Cu cât o persoană se cunoaşte mai bine şi cu cât are un plan de viaţă mai concret, cu norme şi valori în care crede, cu timpi şi acţiuni clare, cu atât îi va fi mai uşor să se motiveze, dar, în egală măsură, să se şi bucure de viaţă”, e de părere psihologul. Hmmm… Adică, ar trebui să mă cunosc bine, astfel încât să ştiu ce mă face fericită, ce îmi doresc de la existenţa mea, ce vreau pe termen scurt sau lung.

Din punct de vedere psihologic, un plan de viaţă solid trebuie să cuprindă câteva teme care stau la baza senzaţiei de bine sau a bucuriei de viaţă.

Un plan de viaţă

Familia proprie, familia de origine, prietenii, jobul, somnul, alimentaţia, sportul, sexualitatea, hobbyu-rile, vacantele. Toate sunt ingrediente primare extrem de importante în viaţa oricui. Oricare dintre ele, dacă nu este bine dimensionată, poate perturba starea de sănătate sau modul în care comunică sau ia decizii. De aceea, nimeni, nici măcar un psiholog, nu pot recomanda ceva specific care să ducă la motivarea persoanei pe o perioadă de timp scurtă. “Eu recomand să se lucreze la baza personalităţii şi planului de viaţă.

Este mai important să se intre într-un proces de dezvoltare personală de amploare care să aducă satisfacţii ani la rând, decât să se încerce motivarea circumstanţială, strict într-o situaţie sau anotimp”, a concluzionat Constantin Cornea. Prin urmare, la final, concluzionez şi eu. Da, te poţi motiva şi circumstanţial (fie datorită anumitor dorinţe sau din cauza fricilor), însă, e mult mai important să ştii ce vrei de la viaţa ta, în general. Să te cunoşti atât de bine, încât să ştii ce este important pentru tine, astfel încât să decizi în cunoştinţă de cauză când merită să te mobilizezi instant şi când mai e loc de un moment de visare.