A cutreierat aproape 70 de țări până acum. Și nu doar pentru propria plăcere ci pentru a duce mai departe povești nespuse tradiții uitate ale oamenilor din Africa, Asia. Întâlnirile ei sunt brodate cu peisaje magice și oameni de poveste precum prințesa cameruneză Ly Dumas, căreia Daniela i-a coordonat două superbe albume de artă: „Perles, couleurs d’Afrique” și “Ndop, țesătura curților regale și a societăților secrete din Camerun”. Am stat de vorbă cu Daniela Ulieriu despre întâlnirea ce i-a marcat viața profesională – întâlnirea cu prințesa cameruneză Ly Dumas.
CSÎD: Cum a început povestea ta cu Ly Dumas? Spuneai că a fost un interviu atipic.
Daniela Ulieriu: Poate că sună cam tautologic, dar întâlnirea mea cu Ly Dumas e ”Întâlnirea” mea, întâlnirea cheie a vieții mele. Aș vrea s-o prezint pe această mare doamnă a Africii. Prințesa cameruneză, cu titlul de Mabat Ngoup – „Cea care poartă pielea de pantera”, patronează o mare fundație care a făcut spitale, școli, biblioteci, cămine, drumuri, a salvat fete de la căsătorii forțate, a oferit burse și cursuri de formare școlară și profesională multor mii de oameni.
CSÎD: Fascinant! Mai spune-ne!
Daniela Ulieriu: Ca orice jurnalist, am cunoscut sute de oameni care dau ora exactă în multe domenii, dar pe nimeni ca Prințesa. O înțelepciune de tip străvechi, o gândire bazată pe intuiție, revelație, emoție, dar care, paradoxal, are și o latură analitică, modernă, pragmatică. O bunătate practicată disciplinat și consecvent. O energie primordială, ca de sursă.
CSÎD: Cum se îmbracă prințesa?
Daniela Ulieriu: Are o vestimentație care îți taie respirația. Rochii lungi de catifea grea, în culori saturate și șaluri de mătase, cașmir sau emblematicele ndopuri cameruneze. Șiraguri de akoso și krobo, perle tubulare din Ghana, irepetabile; coliere de bodom, sau kiffa, pietre din Mauritania, care au încorporate în ele cioburi minuscule de sticlă venețiană; brățări din bronz din Djenne sau Benin, între care se înșiruie brățări fine din mărgele create în atelierele fundației.
CSÎD: Să ne întoarcem la interviul pe care l-ai avut cu ea ca să te angajezi…
Daniela Ulieriu: Ne-am întâlnit în fața unui imobil și când am intrat am știut, cumva, că viața mea se va schimba fundamental. Era un spațiu extrem de modern, dar plin cu obiecte și haine create de artizani africani, cele mai multe acoperite cu mărgele. Eu am crescut admirând-o pe bunica mea care broda ii și apoi, cu o migală infinită, le acoperea cu mărgelușe fine cât vârful acului. Poate de asta m-am simțit foarte apropiată de obiectele africane, exista această punte de mărgele între ele și copilăria mea. Prințesa m-a întrebat :
– ”Ce ai face cu aceste opere de artă?” Răspunsul a venit instantaneu:
– ”Un documentar, niște albume de artă și un muzeu.”
– ”Sunt de acord”, a zis Prințesa. ”Știi tu să faci toate astea?”
– ”Carte și film, da, am mai făcut. Muzeu, nu, dar pot să învăț.”
Și așa a fost. Sper că în curând o să urmeze și muzeul Ndopului.
CSÎD: Câte proiecte ai realizat împreună cu Ly Dumas?
Daniela Ulieiriu: Multe, mai importante fiind cele două cărți pe care le-am coordonat, „Perles, couleurs d’Afrique”, un album de artă, apărut în condiții grafice excepționale, care este în același timp și o carte de antropologie culturală, unde am avut sprijinul celui mai mare istoric și cercetător camerunez, Jean-Paul Notue și recent “Ndop, țesătura curților regale și a societăților secrete din Camerun”, cel mai spectaculos, dar și cel mai greu proiect editorial pe care l-am condus vreodată.