De ce dăm LIKE?

“Mă simt deprimată. Ce pot face să ies rapid din stare? Postez repede o fotografie pe FB. Una în care starea mea de spirit este diametral opusă cu ceea ce simt acum. Sunt frumoasă, sexy, expir şi inspir succes. Şi independentă. Da, sunt/par mai slabă.  Apăs butonul magic: “Post”.

Aştept steluţele, adică Like-urile. Hai că au început să apară. Nu doar steluţe: artificii. 1 Like pe minut. Bun! Ia să vedem cine a dat? Hmmm… A dat şi colega mea… Cool, sper să înţeleagă că am altă atitudine decât ea. El nu a dat Like. Deşi e on-line. Mă ignoră? Oare nu îi mai plac? Trebuia să postez oare o fotografie cu băiatul ăla din club ca să-l fac gelos? Whatever. Like-urile curg. Am deja 33 în primele 20 de minute. Da, sunt OK! Pot să-mi văd liniştită de treabă.” Cam aşa ar putea fi începe povestea anumitor postări de pe Facebook, acest Mecca al zilelor noastre.

Câţi prieteni aveţi în viaţa reală? Câţi prieteni aveţi în viaţa virtuală? Ce vă bucură mai mult – a se citi – ce vi se întâmplă mai des – să primiţi aprecieri on-line sau reale? Au aceeaşi valoare? Simţiţi căldura din spatele manifestului on-line? Preferaţi o părere dezaprobatoare, dar sinceră unui Like indiferent?

De ce dau oamenii LIKE?

Am stat de vorbă cu câţiva utilizatori înrăiţi ai reţelelor sociale şi cu câţiva utilizatori ocazionali, cu oameni care nu au cont pe Facebook şi cu un psihoterapeut. Iată ce concluzii am tras:

Fiecare utilizator are mai multe criterii pentru care acordă “votul de încredere” unei postări: fotografia sau ideea chiar place – are acel ceva; persoana care a postat este simpatică, agreabilă, are o energie bună; cel ce a postat se află în centrul de interes (cuvinte cheie: prietenie, profesie, afaceri, sex etc).
De asemenea, unii acordă LIKE ca să li se facă simţită prezenţa, alţii acordă uneori LIKE dacă nu le place ceea ce văd – ca să inducă în “eroare”, alţii acordă “votul” din compasiune, alţii nici măcar nu sunt foarte atenţi când apasă butonul LIKE.

Iată de ce se angrenează în jocul Like-urilor trei prieteni de pe Facebook:

• “Ofer Like atunci când îmi place ceea ce prietenii mei postează, o poză, un citat. Şi eu mă bucur când primesc LIKE, simt că acea persoană mi-a oferit câteva secunde din timpul său, că este poate pe aceeaşi lungime de undă cu mine… Mai ales atunci când eşti singur contează. Numai cei care trec prin astfel de momente pot înţelege acest banal LIKE.” (M.)
   
• “De câte ori calitatea unei postări, frumuseţea ei, este reflectată corect în numărul de LIKE-uri? Pe vremea când postam poezii sau proze primeam cel mult 30 de like-uri. Dar, datorită acestor LIKE-uri, aşa puţine, am câştigat, în timp, cititori fideli, am primit cereri de prietenie de la oameni cărora le-au plăcut postările mele, iar asta mă bucură enorm. Am primit aprecieri şi cuvinte frumoase, de la nume grele, talente reale. Eu dau LIKE doar dacă mi se pare interesantă sau frumoasă, respectiva postare… Dacă e vorba de o operă, ştiu că LIKE-ul meu îl/o va încuraja să meargă mai departe.” (A.)
   
• “Sunt multe postări care îmi plac, dar nu le dau LIKE doarece nu vreau să stresez prietenii cu notificările. Cred că o postare cu puţine aprecieri nu înseamnă neapărat că este neinteresantă.” (G.)

Evident, contează în ce scop folosim reţelele sociale. Dacă le folosim doar ca instrument de marketing pentru a ne promova munca, dacă le folosim pentru a cunoaşte oameni noi, dacă le folosim ca să scăpăm de singurătate, dacă le folosim pentru a căpăta mai multă încredere în sine, dacă le folosim pentru a păstra mai uşor legătura cu cei dragi sau dacă le folosim pentru puţin din fiecare…

Cu LIKE-ul la psihoterapeut

Care este însă părerea psihologilor despre dependenţa creată de LIKE? Am stat de vorbă cu psihoterapeutul Constantin Cornea.

CSÎD: Ce reprezintă în accepţiunea specialiştilor în psihologie/psihoterapie un LIKE?

Constantin Cornea: Un Like reprezintă de fapt o investiţie în stima de sine sau în dorinţa mea de a fi popular. Este mai uşor să cer în mediul virtual să fiu apreciat sau măcar băgat în seamă decât în real life. A nu primi un LIKE nu coincide întotdeauna cu o lipsă de interes sau cu o respingere cum se poate întâmpla în afara mediului virtual.

CSÎD: De ce avem nevoia de a fi apreciaţi?

Constantin Cornea: Nevoia de apreciere stă la baza formării stimei de sine. Prin feed back-ul mediului extern aflu cine sunt şi ce reprezint. Privitul în oglindă sau autoaprecierea nu sunt deajuns.

CSÎD: Credeţi că aceste reţele sociale ne fac mai dependenţi de această nevoie a “confirmării”, a feedback-ului?

Constantin Cornea: Bineînţeles că ne creează o dependenţă. Orice stimul extern cum ar fi: o persoană sau un canal de comunicare care mă antrenează într-un joc social viu, ce presupune feed-back, îl pot introiecta în cadrul propriei personalităţii. Astfel pot avea senzaţia că eu creez jocul, că deţin puterea. Cu cât îmi este mai lesne să deschid sau să închid jocul ascunzându-mă în spatele unei măşti cu atât devin mai dependent de el. Pentru a şti cât de implicat sunt ar trebui să mă întreb următoarele: cât timp petrec pe FB, ce sentimente trăiesc atunci când deschid FB, care sunt aşteptările mele de la FB, câţi dintre prietenii de pe FB îmi sunt prieteni şi în viaţa reală sau pe câţi mă pot baza cu adevărat, dacă mă simt bucuros, trist, abătut, neliniştit citind informaţiile de pe FB. Facebook-ul ar trebui să constituie doar unul dintre jocurile sociale la care iau parte.

CSÎD: Pe de altă, parte dacă ai un profil bun pe FB şi mulţi fani, prieteni şi primeşti multe LIKE-uri capeţi mai multă încredere în tine, în forţele proprii. Totuşi, câte încredere trebuie să ne dea un LIKE?

Constantin Cornea: Un LIKE poate însemna ceva diferit pentru fiecare individ în funcţie de: caracter, temperament, sau celelalte roluri sociale pe care le are şi din care îşi poate hrăni stima de sine. Cu cât Like-ul este mai important pentru mine cu atât mai slab sunt de fapt, având o nevoie uneori exagerată de confirmare din partea mediului.

CSÎD: Care credeţi că sunt criteriile pentru care oamenii dau LIKE?

Constantin Cornea: Criteriile pot fi: traumele, hobby-urile, dorinţa de a fi acceptat sau frica de singurătate, nivelul de cultură şi înţelegere precum şi credinţele personale.

CSÎD: Câtă încredere ar trebui să avem ceea ce vedem pe reţelele sociale? Mulţi nu înţeleg că multe din “vieţile” pe care le admirăm pe FB sunt doar frânturi din realitate şi ca fiecare îşi poate crea ce identitate doreşte?

Constantin Cornea: Dacă timpul petrecut cât şi implicarea afectivă este mare. Uit faptul că FB este doar un hobby. Uitând regulile de principiu devin dependent, astfel ajung să confund viaţa reală cu informaţiile citite. Aşa se nasc: credinţele, comportamentele noi precum şi modul în care percep lumea. Fb este una dintre ferestrele spre lume, nu trebuie să fie singura.

CSÎD: Contează cantitatea LIKE-urilor sau calitatea celor care apasă butonul magic?

Constantin Cornea: Din păcate, cantitatea contează prea mult în detrimentul calităţii informaţiei prezentate sau a calităţii: profesionale, intelectuale sau culturale, ale celui care apreciază informaţia transmisă de mine. LIKE-ul ar trebui să constituie un compliment la adresa mea, un semn de apreciere. Problema este a mea dar şi a celui care îmi dă un LIKE la o informaţie banală. Astfel complimentul este doar un act de complezenţă lipsit fiind de fundament sau greutate.

Şi totuşi, indiferent cât de multe aprecieri virtuale am primi la o postare, tot un mesaj privat, un telefon şi o întâlnire face to face fac diferenţa…