Când a ieşit la pensie, după zeci de ani petrecuţi în acelaşi loc de muncă, bunica mea, emoţionată toată, mi-a spus că atunci când îmi găsesc un serviciu bun trebuie să ţin cu dinţii de el şi să nu-l schimb. Numai aşa o să-ţi fie bine, se încheia sfatul ei, care, recunosc, a început să mă cam încurce.
Am moştenit-o şi pe asta de la părinţii sau bunicii noştri: ideea că angajarea e ca un fel de căsătorie – îl iei pe serviciu de bunăvoie, poate silit de lipsa banilor, şi nu te mai desparţi de el, indiferent că-i bine sau e rău.
Aşa am văzut în casele şi familiile noastre, aşa era „pe vremuri”. Poate vă gândiţi că nu aveau cum să ne influenţeze atât de mult experienţa lor şi nici îndemnurile inspirate din ea. Vă înşelaţi. Bine înşurubate undeva în subconştientul meu, toate aceste vorbe m-au făcut să nu plec dintr-un loc de muncă pe care am vrut să-l părăsesc după 5-6 ani. Am rămas în el 12.
Ştiţi cum de multe ori, pe diferite subiecte, parcă s-ar căsca o prăpastie între noi şi generaţiile dinainte? Ei, exact aşa este şi cu acest îndemn de „nu-ţi schimba jobul!”.
Gândiţi-vă numai ce sistem profesional era pe timpuri, cu repartiţii şi navete. Acum suntem în era lui ejobs şi bestjobs şi UE jobs, ne vânează aşa numiţii head-hunters şi negociem dur fiecare bonus şi avantaj din pachetul de angajare. Înaintaşii noştri nu ştiau dintr-astea.
Nu se puteau urca într-un avion să meargă la un interviu de angajare în Londra, nu puteau cere măriri de salarii când simţeau că sunt suprasolicitaţi şi de mulţi alţi angajatori curtaţi. Primeau un serviciu şi făceau prioritatea numărul unu din păstrarea lui.
Când nu mă lăsa inima să-mi las jobul de care vă spuneam că nu-mi mai plăcea de nicio culoare, cineva mi-a vorbit despre modelul american – în America, schimbarea jobului este o parte – obligatorie chiar – din progresul tău ca individ. Îţi este chiar recomandat să variezi locurile de muncă, doar aşa, consideră ei, evoluezi profesional. Aţi văzut şi prin filme cum primesc oferte pe cealaltă coastă şi se mută cu căţel, cu purcel.
Acolo nimeni nu se fereşte de schimbare, din contră, o caută căci ştie cât îi este de benefică. Poate că ar trebui să ne setăm asta drept exemplu şi să nu ne transferăm temerile rudelor care au trăit cu totul altă perioadă.
Dacă îţi doreşti să „creşti” şi să te dezvolţi în profesie, atunci n-ar trebui să te temi de schimbarea cât mai multor joburi. Pentru că, până la urmă, ai un lux pe care cei din urmă nu l-au avut: să pui binele tău mai presus şi să iei decizii întocmai.