De ce rămânem fideli convingerilor noastre şi nu acceptăm opinia altora?

Majoritatea oamenilor îşi trăiesc viaţa pe pilot automat, fiind zi de zi prizonieri ai limitelor create de propriile gânduri.

Această creaţie interioară este doar o personalizare condiţionată de gândurile vehiculate în trecut faţă de experienţele de viaţă.

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, aceste gânduri din trecut au creat o obişnuinţă de percepţie, un filtru prin care vedem evenimentele prezente şi viitoare.

Recomandări

Irina Stoica, asistent universitar: „Din încrederea elevilor în ei înşişi se naşte curiozitatea”

Când timiditatea din copilărie ne urmăreşte şi la maturitate

De asemenea, au creat o obişnuinţă din a ne plânge fără un motiv real legat de prezent, de a nu ne asuma responsabilitatea şi de a ne agăţa de scuze pentru a nu face un minim de efort către potenţialul real cu care suntem înzestraţi.

„Cauza suferinţei este într-o proporţie covârşitoare identificarea cu mintea, cu gândurile noastre. Datorită dorinţei sale de cunoaştere, de înţelegere şi, în acelaşi timp, de control, mintea umană crede – în mod eronat – că opiniile şi punctele sale de vedere reprezintă Adevărul. Mintea spune: Eu ştiu, aşa stau lucrurile!

De fapt, acesta nu este decât un simplu punct de vedere. Procesul gândirii funcţionează prin fragmentarea realităţii, prin porţionare în idei conceptuale scoase din context. Astfel, la un anumit moment în timp, mintea noastră alege o idee conceptuală pe care s-o ruleze insistent.

Centrul preocupărilor noastre, respectiv subiectul pe care ne focalizăm atenţia minţii, devine aspectul care ne conduce viaţa.

Fiecare gând care ne ocupă mintea pretinde că este extrem de important şi vrea să ne capteze întreaga atenţie. Şi, dacă-i dăm voie să reuşească, rezultatul este dezastruos”, explică psihologul.

Capcane ale identificării cu gândurile şi convingerile noastre

Există câţiva factori care ne forţează să ne identificăm numai cu gândurile şi convingerile noastre şi nu ne lasă să vedem şi adevărul celuilalt:

Inteligenţa emoţională scăzută şi confuzia. „Inteligenţa lipsită de Înţelepciune (regăsită în inteligenţa emoţională şi empatia ce decurge din aceasta) devine periculoasă şi distructivă.

Gândirea care nu este înrădăcinată în conştientizarea şi acceptarea că realitatea este un întreg unitar în care toate piesele sunt interconectate şi nimeni şi nimic nu există de unul singur, că toate experienţele au un rol de învăţare, că toţi suntem supuşi greşelii, dar toţi avem dreptul la viaţă, opinie, exprimare, libertate, iubire, ajunge o să fie o gândire egoistă şi disfuncţională”, afirmă specialistul.

Violenţa. „Atât timp cât ne lăsăm reprezentaţi de convigerea X, respectiv emoţia ce decurge din ea, nu mai percepem celelalte fiinţe umane în mod natural, ci ajungem să credem că doar propriul nostru punct de vedere referitor la fiinţa umană şi propriile filme interioare reprezintă un adevăr general valabil. A reduce viaţa, percepţiile, nevoile, intenţiile altei fiinţe umane la un concept presupune o primă formă de violenţă.

A utiliza părerea ta drept adevăr general valabil pe care-l impui altei fiinţe umane reprezintă pasul doi ca formă de violenţă. A observa că nu eşti înţeles, acceptat, iubit atunci când eşti violent şi totuşi a alege să rămâi în suferinţă dar fidel minţii tale şi percepţiei tale personale eronate, reprezintă cel mai grav pas ca formă de violenţă îndreptată de data aceasta chiar împotriva Ta”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Plictiseala, tristeţea, frica. „Starea naturală a minţii este de nu am destul, vreau mai mult. Mintea este întotdeauna lacomă. Atunci când ne identificăm cu mintea, se instalează foarte repede plictiseala, tristeţea sau frica.

Aceste emoţii sunt semne că mintea noastră este în căutare de noi stimuli, de hrană pentru noi gânduri. Plictiseala, tristeţea şi frica nu sunt personale, nu sunt ale noastre, ci sunt doar stări ale minţii umane. Ele apar şi dispar dacă nu rămânem focusaţi pe scenarii interioare imaginare”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.

Cum îţi redobândeşti pacea interioară

1. Direcţionează şi menţine cât mai mult posibil atenţia ta în prezent, către a simţi energia corpului tău, a vieţii din tine. Observă ce vezi, ce auzi, ce atingi, ce guşti, ce miroşi şi fii recunoscător pentru acest moment.
2. Acceptă că gândurile care îţi trec prin minte sunt doar simple gânduri potenţiale cu un grad relativ de adevăr. Propune-ţi să fii doar martor la propriile şabloane mentale, emoţionale şi de comportament.
3. Focusează-te pe căutarea de soluţii pentru rezolvare şi schimbare, creştere personală, metode de atingere a potenţialului tău superior.