De la corona-criză la corona-fobie. Georgiana Spătaru, psiholog: „Teama este un mecanism firesc de autoapărare, dar ea poate lua proporţii patologice”

Teama ne ajută din primii ani de viaţă să depăşim noi obstacole, să învăţăm din eşecuri, să ne protejăm. În faţa unei persoane necunoscute, un copil este rezervat, se ascunde, studiază atent şi se gândeşte cum să reacţioneze. Noi, adulţii, îi numim adesea „ruşinoşi” pe cei mici, dar ruşinea nu are nimic de-a face cu acest comportament. Ceea ce observăm este teama copilului de noul „intrus” pe care îl studiază, cu simţurile ascuţite, pentru a înţelege cum să-l abordeze, ce să facă în preajma lui.

Este doar un exemplu care ne confirmă că frica ne este aliat în învăţare şi în autoprotecţie.

Georgiana Spătaru, psiholog, ne spune cum putem face din frică „un prieten”, dar şi care sunt măsurile pe care le putem lua pentru a controla grijile exagerate.

Recomandări

Dr. Ana-Maria Pintilie, medic psihiatru: efectele autoizolării asupra sănătăţii mintale

Ghid de fericire în vreme de coronavirus

Instinctul ne ghidează să ne ferim, să luăm măsuri deosebite de igienă, de dezinfectare

În perioada aceasta, de pandemie, este firesc să ne purtăm la fel ca un copil în faţa unui străin. Suntem precauţi, întrebători, circumspecţi, îngrijoraţi.  Este singura criză de acest fel pe care am trăit-o vreodată, indiferent din ce generaţie facem parte. Vorbim de un virus nou pe care medicii încă îl studiază pentru a-i afla modul de contagiune, de schimbare a tulpinii şi a agresivităţii.

Nu există încă un tratament sau un vaccin. Nu ştim cât va dura perioada de izolare, ne este teamă de îmbolnăvirea noastră şi a celor din jur, dar şi grija zilei de mâine ne macină. Frica este normală. Nu este nimic bizar, ba este chiar indicat ca oamenii să poarte măşti şi mănuşi, să dezinfecteze toate suprafeţele, să stea în case.

Frica poate fi o povară când nu avem resurse pentru a gestiona motivul ei

Frica ne este prietenă, dar ea poate fi o povară greu de dus atunci când nu avem suficiente resurse pentru a gestiona motivul temerii noastre. Totodată, dorinţa de control asupra zilei de mâine, a relaţiilor noastre, a vieţii copiilor noştri ne duc în emoţii care pot da patologii precum anxietatea sau depresia.   

Fobia este o teamă iraţională, foarte persistentă, dusă uneori la extreme. Nu numai o situaţie sau un element o pot stârni, ci chiar şi anticiparea. De exemplu, o persoană care suferă de claustrofobie, teama de spaţii închise, poate deveni agitată şi anxioasă doar la gândul că va urca într-un lift.

Ameţeala, pierderea echilibrului, transpiraţii, greaţă, tensiune musculară, palpitaţii şi creşterea ritmului cardiac pot fi simptomele unei fobii.

În cazul oricărei fobii, trebuie să ne concentrăm pe ceea ce putem controla

Neliniştea din această perioadă poate deveni un “balaur” care să ne întristeze profund, să cauzeze insomnii sau ne poate face să luăm decizii iraţionale: fie să dezinfectăm excesiv sau să evităm orice ieşit din casă, chiar şi când nu suntem în grupul de risc şi a ieşi este esenţial pentru aprovizionarea cu mâncare.

Abordarea recomandată pentru a rezolva aceste griji exagerate este să facem un tabel cu lucrurile pe care le putem controla şi cu cele pe care nu le putem controla.

De exemplu: îmi pot controla activităţile, deciziile despre ce vreau să fac astăzi, atitudinea faţă de lucrurile pe care nu le cunosc sau înţeleg, direcţionarea atenţiei spre lucruri pozitive sau care mă afectează pozitiv, cum rămân în contact cu oamenii din viaţa mea; pot controla cum îmi investesc acest timp în mine – în ce învăţ, în atenţia faţă de stările mele, „scheletele” pe care le păstram în dulapul conştiinţei, ordinea pe care o fac în casa şi în jurul meu.

În coloana cu ce nu pot controla rămân: viitorul, cerinţele de sănătate publică şi securitate, economia, stocurile de alimente, răspândirea virusului COVID-19, ş.a.m.d.

Cum să te simţi în control când parcă eşti singur împotriva unui nou virus

Astfel, pentru lucrurile pe care acceptăm că nu le putem controla, întocmim un fel de ”acţiuni corective”. Iată, dacă nu pot controla răspândirea acestui virus, pot controla felul în care îmi întăresc imunitatea iar dacă este greu să controlez stocurile de alimente şi privarea de libertate de mişcare, pot gestiona mai bine alegerea tipurilor de alimente potrivite, utilizarea lor în funcţie de data expirării şi alegerea unor furnizori locali, care pot să suplinească marile magazine pentru o vreme.

De asemenea, pot alege exerciţii fizice pe balcon, un program cu activităţi şi tot aşa. Acest fel de autogestionare este o dovadă de manifestare a puterii personale, caracteristică oamenilor care au voinţă şi dispun de putere de decizie.

Trăim într-o stare de tensiune imensă în această perioadă, iar izolarea la domiciliu ne face să ne simţim singuri în faţa pericolului. Însă, partea bună a unei drame comune este că suntem toţi în asta şi nu putem ieşi unul fără celălalt. Asta, deci, înseamnă că vom ieşi împreună. E un gând care sigur ne va ajuta pe toţi să rămânem calmi şi optimişti.