Dependenţa emoţională în relaţiile de cuplu sau când o relaţie devine toxică

Asemenea dependenţelor de substanţe precum cafeaua, drogurile, alcoolul, există şi dependenţă de tip emoţional. Aceasta se întâlneşte cel mai des în relaţiile parteneriale de cuplu şi este un indicator al relaţiilor defectuoase. Ce presupune dependenţa emoţională? Aceasta se referă în peincipal la investirea partenerului cu un rol exacerbat şi subaprecierea sinelui.

O relaţie sănătoasă de cuplu presupune respect, comunicare şi completitudine. Cu siguranţă partenerii vor fi tot timpul diferiţi, precum interesele acestora, de asemenea, însă este vitală o completare în cuplu, pentru buna funcţionare. Dependenţa emoţională reprezintă o nevoie de a ţine partenerul aproape, în relaţie, fără ca acest lucru să mai implice sentimente reale de dragoste. Dragostea dependentă se manifestă prin caracterul său obsesional, sentimentul imposibilităţii de control şi incapacitatea întreruperii relaţiei indiferent de natura acesteia (violenţă fizică sau psihologică).

De foarte multe ori, din cauza faptului că partenerul victimă nu are puterea de a ieşi din relaţia cu agresorul, rolurile se modifică, devenind astfel o relaţie de tip victimă-victimă sau agresor-agresor, ambii parteneri aflându-se în co-dependenţă. Co-dependenţa presupune creşterea nevoii de a rămâne în relaţia toxică din partea ambilor parteneri – unul dintre ei continuă să rămână din cauza lipsei de putere, pe de-o parte, iar celălalt se obişnuieşte cu faptul că nu este părăsit, nevoile lui situându-se pe locul doi şi îndeplinind dorinţa principară a celuilalt – continuarea relaţiei. 

Recomandări

Inteligenţa emoţională: comunicare, atitudine şi înţelepciune!

5 diferenţe între foamea fizică şi foamea emoţională

Dar de fapt ce se întâmplă atunci când se instaurează dependenţa?

Fiecare relaţie de cuplu dispune de o fază denumită „faza lunii de miere”. Aceasta face referire la începutul relaţiei, atunci când partenerii încep să se descopere. Următorul pas, în teorie, constă în maturizarea psihică a ambilor parteneri şi plasarea relaţiei într-un stadiu mai amplu, de siguranţă. Problema apare în momentul în care unul dintre parteneri rămâne blocat în stadiul de simbioză – cel iniţial. Ceea ce se întâmplă aici se referă la faptul că partenerul blocat este incapabil să treacă la următorul stadiu, blocând odată cu el şi relaţia.

Acesta este unul dintre punctele criză ale cuplului, în care foarte multe se destramă. Cu toate acestea, cuplurile care rămân împreună indiferent de această problematică, fără însă a o rezolva, sfârşesc prin a da naştere unei forme de relaţie toxică.

Cel mai adesea, partenerii implicaţi în relaţii toxice sunt caracterizaţi de un nivel de stimă foarte scăzut. Acesta este unul dintre motivele pentru care îşi investesc partenerul cu toată puterea. Ca urmare a investirii cu putere, unul dintre efectele care apar în rândul acestora este agresivitate. Relaţiile toxice nu sunt relaţii ale căror efecte dăunătoare sunt subtile sau greu de sesizat, chiar din contră! Cu toate acestea, datorită caracterului obsesional şi nevoii de supunere sau agresare, în funcţie de rol, pe fondul relaţiilor toxice se formează incapacitatea de a pleca.

În spatele acestei incapacităţi se află o serie de temeri, constată studiile recente – temeri precum frica de necunoscut, idei conform cărora nu vor mai fi iubiţi sau acceptaţi, dezobişnuirea de singurătate.