Depresia, boala tăcută care te transformă în totalitate. Cum se comportă un om depresiv?

Rezultatul nemulţumirilor, a multiplelor probleme nerezolvate, a sensibilităţii, a lipsei de antrenament emoţional, depresia este una dintre cele mai perfide şi seductive tulburări psihice. Pacientul se trezeşte în imposibilitatea de a mai gândi. Zero gânduri, zero sentimente, zero existenţă.

Cum se produce prăbuşirea?

,,Într-o secundă. Cel puţin aşa pare şi este povestită de pacienţi. Aceştia vorbesc despre prezent legându-se de trecut.

Sentimentul de gol este copleşitor. Toata viaţă noastră, în noi, suntem singuri. Respectiv suntem doar noi cu noi. Depresivul simte golul din interior ca pe lipsa unui Eu. Depresivul conştientizează singurătatea ca fiind absolută. Nu mai are cu cine să vorbească’’, spune psihologul Radu Leca pentru CSID.

Recomandări

Depresia la locul de muncă: 4 factori de stres care duc la depresie

Cea mai simplă metodă pentru a scăpa de depresie: ieşi din casă!

Rareş are 35 de ani, a trecut printr-un divorţ, şi-a schimbat slujba şi s-a mutat mai aproape de job. În ziua când a aşezat ultima carte în bibliotecă a simţit că totul este diferit în jurul său. Trei zile mai târziu, părinţii l-au găsit prabuşit lângă bibliotecă, era acoperit cu cărţile pe care a vrut sa le citească, dar nu a mai înţeles nimic din ele.

Şase luni mai târziu, Rareş se reintegra social, avea tratament medicamentos dat de psihiatru şi zeci de şedinţe de consiliere psihologică făcute.

Despărţirile, decesul unui apropiat, pierderea jobului, sensibilitatea, aceştia sunt unii dintre factorii ce îi conduc pe oameni în interiorul unui episod depresiv. Psihologia clasică spune aşa: factorii pot fi biologici, genetici, cognitiv-comportamentali. Stresul este cel care stă în spatele multor poveşti cu final nefericit.

,,Respectiv, subiectul încearcă să realizeze ceva anume, dar nu poate, fiindcă nu găseşte o soluţie. Rezultatul este un blocaj. Blocajul se extinde la tot ce ţine de subiect. Cu cât subiectul este mai sensibil, predispoziţia sa către depresie este mare. De ce? Sensibilii nu acceptă compromisul, autoritatea, impunerea taskurilor’’, adaugă psihologul Radu Leca.

Ce gândeşte un om depresiv?

Tematica principală se învârte în jurul următoarelor noţiuni: cât de singur este el, cât de neînţeles. Depresivul nu are puterea nici să gândească, nici să facă ceva contructiv, dacă nu este susţinut.

,,Depresivul este trist de propria tristeţe şi se află în imposbilitate de a face ceva concret cu viaţa sa. Cu toate acestea, ţin să subliniez că tristeţea este seductivă. Odată instalată în subiect, aceasta este privită cu respect, lucru total greşit’’, mai spune specialistul.

Cum putem identifica depresia?

Identificăm tristeţea. Acceptarea tristeţii este cheia către acceptarea şi tratarea corespunzătoare a depresiei.

Pierderea interesului , chiar a plăcerii, este unul dintre principalele simptome întâlnite la subiecţii depresivi.

Neadaptarea la program şi obligaţii. Depresivul refuză atât programul, pe care îl vede neimportant, iar obligaţiile le percepe ca pe o forţare la care nu doreşte să răspundă.

Descurajarea în faţa problemelor mărunte. Insomniile la depresivi sunt generatoare de gânduri negre. Cu cât doarme mai puţin, cu atât depresivul are senzaţia că e mai singur şi mai neimportant. La polul opus există hiperinsomiile. În urma manifestării lor, subiectul depresiv este confuz şi simte pregnant golul din interior.

Schimbările în psihomotricitate pot fi şi ele simptome reale ale depresiei. Subiectul este ori mult prea agitat, ori mult prea încet, atât în mişcare, cât şi în vorbire.

Cauzele depresiei

Depresia înseamnă închiderea risipei de energie. Atunci când subiectul este infricoşat şi neînţeles, depresia reprezintă o cale de scăpare. Prin depresie, subiectul ajunge la un consens cu sinele: zero energie, zero responsabilităţi, atenţie maximă.

,,Oamenii de succes nu se opresc din muncă şi nici din educaţie, indiferent de poziţia lor în societate. Depresivii se opresc de frică, atât din învăţat, cât şi din evoluţie. Se spune aşa: subiecţii depresivi interpretează negativ evenimentele şi cerinţele din jur. Motivul acestei interpretări negative se regăseşte atât în lipsa de răbdare a subiectului, cât şi în pierderea ajutorului cu care era obişnuit’’, precizează psihologul Radu Leca.

Matei are 19 ani şi este anul l la o facultate din Capitală. În primul semestru, el a avut prezenţă bună la ore, iar examenele nu au fost o problemă. În al doilea semestru, Matei nu a mai venit la cursuri, iar examenele le-a buşit. Matei a rămas în camera de cămin, aproape 7 zile, timp în care nu a comunicat cu nimeni. Părinţii l-au preluat din cămin.

Acum, Matei este acasă, înconjurat de cei dragi, dar şi supravegheat de un psiholog clinician. Specific faptul ca depresia lui Matei a fost cu multiple surse: dorul de casă, singuratatea, lipsa de sociabilitate. Chiar şi taskurile simple, precum făcutul patului şi pregătirea hranei i se păreau dificile. De ce? Fiindcă întotdeauna cineva făcea aceste lucruri pentru el.

Cum se manifestă o persoană depresivă în relaţia cu ceilalţi?

,,Se retrage în totalitate. Aceasta este prima manifestare. Subiectul retras simte sentimentele de culpabilitate ;i de devalorizare, mult mai intens decât toţi ceilalţi. Atunci când un apropiat încearcă să îl contacteze pe depresiv, acesta începe să se lamenteze, este extrem de iritat sau anxios sau meditativ obsesiv.

Practic, relaţia cu ceilalţi nu mai există în prezenţa depresiei. Depresivul are nevoie de ajutor, nu îl acceptă, dar strigă în el după atenţie. Lipsa de comunicare îl poziţionează pe depresiv într-un frustrat neînţeles. Exemplu:

Vin, dar tu nu vorbeşti cu ei.

Nu e nimic că nu vorbesc cu ei, vorbesc ei cu mine>>’’, mai spune psihologul Radu Leca.

Depresia la job este din punctul de vedere al psihologilor americani o binecuvântare. Depresivul la job este de cinci ori mai atent decât ceilalţi angajaţi. Din punctul meu de vedere, în lipsa ruşinii şi a înţelegererii impactului personal avut în departamentul din care face parte, depresivul se stinge pe picioare. 

În România nu exista educaţia complementară sau arta motivarii, iar depresivul este observat ca leneş sau neatent. Greşit şi inutil. Depresivul nu este leneş, ci doar lent, atât în gândire, cât şi în mişcări.

Când sunt indicate pastilele?

Tratamentul medicamentos este util în depresiile majore, dar numai după ce pacientul este consultat de psihiatru.

,Românii nu au un scop comun. Sunt 16 milioane de romani ce trag în 16 milioane de directii. Sunt exemplari la fotbal şi politică, dar când vine vorba despre propriile sentimente se îneacă la mal’’.

Poate ajuta iubirea?

,,Iubirea poate fi soluţia. Dar cine să iubească un om nedormit de zile? Iubirea transformă seducţia tristeţii în motivaţia de a simţi. Depresivii spun aşa: Nu simt. Nu simt că exist eu sau Dumnezeu, nu simt iubirea şi nici durerea. Nu simt nimic. Iubirea îi poate schimba’’, susţine psihologul.

Depresia nu se depăşeşte, ci se uită. Orice depăşim ne prinde din urmă şi ne conduce. Odată uitată depresia, ea nu mai are legătură cu noi.

De ce sunt românii tot mai depresivi?

,,Românii nu au un scop comun. Sunt 16 milioane de romani ce trag în 16 milioane de directii. Sunt exemplari la fotbal şi politică, dar când vine vorba despre propriile sentimente se îneacă la mal’’.