Depresia masculină apare din ce în ce mai des în limbajul cercetătorilor. Aceștia sunt de părere că simptomele depresiei diferă la bărbați, plus că studiile au arătat că bărbații sunt mult mai puțin dispuși să caute ajutor pentru dificultățile cu care se confruntă atunci când vine vorba de sănătatea lor mintală.
Deși cercetările sunt încă la început, regăsim în literatura de specialitate termenul de „depresie masculină”. Unii cercetători și clinicieni au ajuns să creadă că semnele tradiționale de depresie care includ tristețe persistentă, sentimente de inutilitate și pierderea interesului pentru hobby-uri, s-ar putea să nu se afle printre simptomele de depresie întâlnite la majoritatea bărbaților, atunci când aceștia se află într-o perioadă depresivă.
În urma cercetărilor derulate împreună cu clinicieni, s-a ajuns la concluzia că bărbații au tendința să exprime depresia mai degrabă prin simptome precum: creșterea oboselii, iritabilitate și furie. Cercetările au sugerat că bărbații sunt mai predispuși la comportamente de dependență, în special dependența de alcool și tulburarea de consum de substanțe, care pot masca semnele depresiei, făcând mai dificilă detectarea și tratarea eficientă.
Mai multe cercetări recente sugerează că bărbații și băieții se confruntă cu o dublă legătură când vine vorba de probleme de sănătate mintală. Specialiștii au remarcat că în mod specific, bărbații suferă în tăcere atunci când interiorizează roluri de gen restrictive care interzic căutarea de ajutor psihologic, deoarece a merge la psiholog este considerat ca fiind o dovadă de slăbiciune, un comportament „nebărbătesc”, ce denotă vulnerabilitate.
Prin urmare, din cauza unor credințe limitative precum că doar cei slabi apelează la psiholog, că emoțiile sunt pentru femei, că bărbații trebuie să fie duri (pentru că băieții nu plâng, nu-i așa?), unii bărbați sunt restrânși în capacitatea lor de a face față distresului psihologic, iar acest lucru le va exacerba și mai mult problemele. Se vor interioriza, se vor izola, se vor închide în ei, tocmai pentru că așa li s-a spus ( și de familie și de societate), să fie puternici, să nu-și exprime emoțiile, să nu cumva să fie vulnerabili penru că vor fi considerați slabi.
Depresia este una dintre cele mai frecvente tulburări de sănătate mintală din Statele Unite. Se estimează că 21 de milioane de adulți, aproximativ 8,4% dintre adulții din SUA, au experimentat cel puțin un episod depresiv major în 2020, potrivit datelor Institutului Național de Sănătate Mintală din SUA. Deși toată lumea experimentează uneori stări de tristețe, depresia este ceva mai profundă, întinzându-se pe o perioadă mai lungă și putând cauza simptome chiar și la nivel fizic. Depresia este descrisă mai degrabă drept un sentiment de disperare extremă, care durează mai mult de câteva zile. Interferează cu activitățile vieții de zi cu zi și poate provoca simptome fizice cum ar fi durere, scădere sau creștere în greutate, întreruperi ale tipului de somn sau lipsă de energie.
Persoanele cu depresie pot avea, de asemenea, o incapacitate de concentrare, sentimente de inutilitate sau vinovăție excesivă și gânduri recurente de moarte sau sinucidere.