Depresia părintelui poate afecta în aceeași măsură și copilul. În funcție de vârsta copilului, dar și de celelalte probleme ale părintelui asociate depresiei, se poate crea un tablou clinic dificil de rezolvat inclusiv pentru un psiholog cu experiență. Cu atât mai greu poate fi pentru acel copil să încerce să rezolve problema părintelui.
Pentru a încerca să venim în sprijinul copilului ce își dorește să își ajute părintele, putem spune că ar avea nevoie de patru elemente la care ar trebui să încerce să lucreze. Psihologul Constantin Cornea de la Clinica Psievolution detaliază care sunt aceste aspecte.
Relația cu părintele
În această privință, copilul ar trebui să identifice care este sursa depresiei propriului părinte. Posibilele surse pot fi: relația de cuplu, singurătatea, problemele la serviciu.
Dacă vorbim de singurătate sau de probleme în relația cu celălalt părinte, copilul poate încerca să creeze o relație de prietenie cu cel care suferă.
Poate încerca, prin comunicare afectivă și anumite gesturi de afecțiune, să ofere părintelui „un tampon emoțional”.
Îndeplinirea propriilor îndatoriri legate de implicarea în activitățile casnice, rezultatele bune la școală și în sport pot oferi părintelui motive de mândrie ce îl pot ajuta să depășească tulburarea depresivă, explică psihologul.
Relația copilului cu mediul
Pentru orice părinte, rezultatele copilului la învățătură sau în activitățile sportive pot fi motive de mândrie ce îi pot face bine din perspectiva stimei de sine.
Copilul poate sprijini părintele în activitățile casnice sau îl poate ruga să meargă împreună în parc, la film, la restaurant, pentru a avea împreună activități care să le facă plăcere. Asta îl poate ajuta pe părinte să își recapete încrederea în faptul că viața este frumoasă și că, măcar de dragul propriului copil, merită să caute resurse și căi prin care povestea vieții lor să fie una minunată, afirmă psihologul.
Convingerea părintelui că are nevoie de ajutor
Asta presupune implicarea unui adult ce ar putea să convingă părintele depresiv să apeleze la un specialist: psihoterapeut, medic psihiatru, preot. Pentru asta, poate apela la propriii bunici, prieteni de familie, profesori. Aceștia pot ajuta părintele să caute o cale de rezolvare a problemei, apelând la un specialist sau pur și simplu găsind împreună cu aceștia soluții de ieșire din situația dificilă.
Strigăt de ajutor
Dacă situația este gravă și vorbim de un părinte care refuză să mai iasă din cameră, să socializeze sau cu gânduri sau planuri suicidare, copilul trebuie să sune la 112 sau să anunțe de urgență familia de proveniență sau medicul de familie. Poate fi vorba de un episod depresiv major ce necesită internare și medicație, pentru a putea salva viața acelui părinte.
Dacă sunteți un copil, adolescent sau tânăr și aveți un părinte care suferă de depresie, încercați să faceți totul pentru a-l ajuta. Să nu credeți cumva că aceasta va trece de la sine. Încercați să vorbiți cu un adult, cu bunicii, cu psihologul familiei, cu medicul de familie, cu prieteni de familie sau cu prieteni mai mari ce vă pot sfătui pentru a vă ajută părintele să depășească starea depresivă, identificându-și cauza și găsind cele mai bune căi de rezolvare a acesteia, adaugă psihologul.
Dacă nu o veți face, depresia părintelui se poate acutiza și ar putea fi însoțită de alcoolism, alte tulburări de natură psihică, anumite afecțiuni medicale, șomaj, divorț. Toate acestea se pot rezolva. Iar dacă ați înțeles că aveți un părinte depresiv, asta înseamnă că aveți capacitatea de a înțelege că poate fi vorba de o boală gravă și că este necesar să faceți cât mai urgent ceva pentru a rezolva problema. Dacă credeți că nu reușiți singuri, apelați la cei enumerați mai sus. Orice ar fi, nu renunțați, pentru că părintele depresiv o merită, și o meritați și voi cu siguranță.