Autor: Adina Moraru, psiholog
Dragostea adolescenţei, a tinereţii, este într-adevăr una intensă, ne învaţă ce este iubirea sau cel puţin asta credem în perioadele respective.
Însă, ce te faci când vine momentul dureroasei despărţiri?
Cum reuşeşti să treci peste sentimentul de eşec, de depresie, de stimă de sine scăzută?
Cea mai simplă şi eficientă cale este să îţi accepţi sentimentele complexe şi diverse pe care le trăieşti şi să le dai o valoare pozitivă. Aşa cum accepţi iubirea, fericirea şi succesul atunci când apar, la fel ar trebui să faci şi cu nefericirea sau tristeţea. Trăieşte-le fără a le reprima deoarece orice reprimare înseamnă un chin constant pentru mintea şi corpul tău.
E foarte posibil să te ascunzi în spatele unei măşti de fericire atunci când eşti în preajma persoanelor dragi (părinţi, prieteni), însă faptul că îţi ascunzi depresia şi nu vrei ca familia ta să afle nu te va ajuta sub nici o formă. Renunţă la masca pe care ţi-ai pus-o şi îmbrăţişează tristeţea şi vulnerabilitatea pe care le manifeşti faţă de fosta ta relaţie şi discută cu cei dragi. Învaţă să laşi să curgă sentimentele şi priveşte-le din afară ca şi cum ai fi observator.
A fost bine, a fost şi rău, a fost o experienţă la urma urmei, şi tot ce poti schimba şi controla este momentul prezent, când îţi doreşti să faci ceva mai bun şi mai frumos cu viaţa ta.
Aminteşte-ţi motivele pentru care v-aţi despărţit deoarece ele îţi vor spune despre tine ce anume îţi vei dori de la o viitoare relaţie.
Întreabă-te ce lecţie oare ar trebui să înveţi, astfel încât în viitor să te comporţi diferit pentru a obţine altceva decât ai obţinut acum?
În lunga perioadă de după despărţire ai purtat cu tine amintirile trecutului, poate te-ai autopedepsit în mod inconştient destul, de unde poţi trage concluzia că e nevoie să faci lucrurile altfel începând de acum.
Se spune că oamenii au nevoie de măcar jumătate din durata unei relaţii pentru a-şi reveni după o despărţire. Având în vedere timpul trecut deja, nefăcând din acest aspect o problemă, hai să ne concentrăm pe soluţii, iar prima la îndemână ar putea fi o dată limită pe care o stabileşti acum pentru a încheia cu adevărat această suferinţă şi, orice ar fi, respecţi această dată.
O altă soluţie ar fi să începi să te iubeşti exact pentru ceea ce eşti iar ceea ce nu-ţi place la tine să începi să schimbi. Momentul este foarte bun pentru tine, iar de aici încolo te vei transforma încet şi sigur, devenind cea mai bună variantă a ta, o persoană echilibrată şi independentă de iubirea altora.
Ai grijă de corpul tău, de mintea ta şi de sufletul tău! Transformă-le în ceea ce iubeşti şi descoperă-ţi aptitudinile şi pasiunile, trăieste prin şi cu ele. Pentru a trăi e nevoie de forţă şi curaj, acum e momentul tău să te reconectezi la ele!
Pe măsură ce începi să priveşti acolo unde nu vedeai nimic pentru tine şi începi să te simţi iar aşa cum îţi era dor, poate chiar mai bine ca înainte, vei zâmbi de fericire pentru puterea căpătată şi lupta cu tine însuţi câştigată. Vei zâmbi cu adevărat când vei realiza că de fapt ţi-ai construit recuperarea de unde te pierdusei iar oamenii şi viaţa îţi vor zâmbi la loc în moduri de multe ori surprinzător de neaşteptate şi binevenite. Aşa cum bine spunea Lucille Ball: “Întâi iubeşte-te pe tine!”.
Îţi voi spune acum ceva ce poate deja ştii şi nu vreau să te reţin de la nefericirea ta, însă doar de tine depinde cum reacţionezi la tot ceea ce ţi s-a intamplat şi ce faci mai departe: integrezi tot ceea ce vine în viaţa ta şi alegi totuşi să fii o persoană cât mai liniştită şi împăcată, eventual fericită, sau tragi jaluzelele şi ridici un imperiu de victimizare, retragere şi renunţare la a mai trăi pentru tine?
Alege acele acţiuni ale tale care să te vindece, evită să faci echipă cu tot ceea ce consideri că oricum te răneşte câteodată în viaţă. Fii curioasă în legătură cu viaţa ta, cu limitele tale, munceşte mult şi vezi cât de multe satisfacţii poţi obţine, iubeşte mult oamenii, implică-te în vieţile lor cu un plus de valoare şi observă cum te face asta să te simţi, scoate ustensilele de bucătărie şi ingredientele şi vezi cât de bine poţi găti, ieşi la jogging şi notează treptat cât de mult poţi alerga, citeşte zilnic ceva ce-ţi place şi notează fiecare propoziţie care a vibrat cu ceva din tine, scrie-ţi citatele şi gândurile preferate undeva unde să le vezi zilnic, sună persoanele dragi şi spune-le ceva frumos ce ai gândit mereu dar, din motive care acum nu mai contează, n-ai ştiut să le spui sau să le arăţi.
Îţi garantez că noul TU, care de fapt era vechiul (dar închis în tine precum un spărgător de bănci), şi surprizele plăcute vor începe să apară, atunci când deja dizolvasei pereţii aşteptărilor şi fricilor imaginate din universul tău construit din paie pe alocuri.
Adună-ţi bucăţile din suflet de oriunde le-ai lăsat, din orice situaţie în care ai spus “ceva din sufletul meu s-a rupt”, “mi-am lăsat sufletul acolo…”, “mă simt incomplet/ă fără ea/el”. Tu nu eşti doar un corp, eşti un suflet într-un corp şi de-a lungul vieţii ai decis să mai împarţi din el pentru că, de ce nu, poate aşa te simţeai mai bine sau îţi cumpărai cumva fericirea idealizată şi mult visată.
Scutură-te, ridică-te, adu-ţi aminte de când erai copil şi până acum, aminteşte-ţi momentele de cumpănă când ai simţit că “se rupe ceva de tine”, scrie-ţi sentimentele pe o foaie de hârtie şi apoi cere înapoi ce era oricum al tău, verbalizează, dacă e nevoie sună anumite persoane şi încheie ce ai de încheiat, îmbracă-te frumos şi ieşi în lume.
În caz că te-ai gândit să reîncepi să mergi la teatru, te anunţ că biletele se cumpără din timp pentru că, ghici ce, oameni cu suferinţe asemănătoare cu ale tale, mai mult sau mai puţin, au decis deja că timpul lor liber este mult prea preţios ca să-l dedice trădătoarei Depresia 🙂