Dificultățile emoționale resimțite în pandemie

În psihologie este cunoscut faptul că oamenii se formează ca urmare a influențelor atât din exterior, cât și din interiorul lor. Aceste două părți se influențează reciproc și este dificil de anticipat rezultatul întâlnirii lor.

În privința pandemiei, un aspect este destul de clar: exteriorul. Lumea din afara siguranței caselor noastre a fost prezentată ca fiind o lume periculoasă. Pericolul ne-a pândit la fiecare pas, iar salvarea părea că întârzie.

Am putut vedea o lume controlatoare. Liderii politici ne sugerau din ce în ce mai pregnant să purtăm măști, să ne deplasăm cât mai puțin, să stăm cât mai mult timp acolo unde ei spuneau că trebuie: acasă. Faptul că o mică vizită ar fi putut avea un efect mortal era înspăimântător.

Recomandări

Conectarea cu copilul interior: un instrument valoros de vindecare emoțională

Sindromul Peter Pan sau atunci când adulții nu se maturizează

Aceasta este descrierea unui film de groază. Realitatea este că oamenii au privit pandemia prin propria lor lupă, prin propriul lor filtru. Cu toții am avut de suferit, însă nu cu toții la fel.

Din punct de vedere psihologic, în perioada pandemiei au existat câteva dificultăți pe care, într-o măsură mai mică sau mai mare, cu toții le-am experimentat:

• Simptome de paranoia
• Probleme legate de lupta pentru control
• Dificultatea de a tolera ambivalența
• Negăsirea unui sens și oferirea unui sens eronat

Paranoia ca mecanism de gestionare a realității

În ceea ce privește paranoia, această modalitate de experimentare a trăirii este una destul de primitivă din punctul de vedere al dezvoltării. În momentul în care realitatea devine dificil de gestionat, se recurge la metode de percepție mai puțin organizate.

Paranoia ca metodă de percepție se bazează pe împărțirea lumii în două: un loc ideal și un loc persecutoriu.

În privința pandemiei, multă lume a privit lumea de afară ca fiind o lume primejdioasă, cu pericolele pândind la fiecare pas, în timp ce confortul casei părea a fi acel loc salvator.

În timp, acest lucru s-a inversat: casa a devenit parcă o temniță, iar lumea de afară era privită ca o împlinire a dorințelor de libertate.

Impunerea autorității prin control

Controlul este, de asemenea, o piesă importantă a tabloului pandemic. Concomitent cu creșterea, părinții încep să își impună autoritatea prin control asupra copilului, învățându-l modul corect de comportare în societate. Acest lucru, din pricina vârstei slabe a copilului, ajunge să fie înțeles greșit drept un act agresiv și, astfel, se naște lupta pentru control. Părintele încearcă să aibă controlul asupra copilului, iar cel mic fie se inhibă, fie se răzvrătește.

Acest lucru l-au trăit unii dintre noi pe timpul pandemiei. Puși față în față cu o lume percepută a fi controlatoare și crudă, unele persoane au început să se răzvrătească, opunându-se purtării măștii, în timp ce altele au inhibat această tendință contra agresivă, devenind ei înșiși promotorii purtării măștii și învinovățind orice persoană care nu era în asentiment.

Ambivalența: bine versus rău

În ceea ce privește gradul ridicat de transmisie a COVID-19, exista un pericol real de îmbolnăvire a persoanelor apropiate și, indirect, de a fi vinovați pentru un anumit răul pe care îl puteam face. Aici se poate discuta despre ambivalență.

Acest termen se referă la alăturarea unor emoții diferite îndreptate către aceeași persoană. Reprezintă capacitatea de a tolera faptul că persoana pe care noi o iubim ne și supără uneori și câteodată și noi ne descărcăm agresivitatea asupra ei.

Pe perioada pandemiei a fost dificil de înțeles faptul că în spatele unei intenții pozitive ale noastre, de a ne vizita rudele, de a ne vedea părinții, se poate ascunde un posibil risc mortal. O simplă vizită făcută cu toată dragostea le putea face rău. Percepția ideii de bunătate și răutate împotriva aceleiași persoane este dificil de înțeles și de tolerat, pe acest lucru bazându-se și psihologia politică.

Necunoașterea dă naștere teoriilor conspirației

Dacă toate modurile de acceptare a realității enumerate mai sus vorbesc despre o claritate aparentă în percepție, necunoașterea și dorința de a da sens anumitor emoții este un factor important de luat în seamă.

Oamenii au nevoie de sens. Întrebarea „de ce” este o dovadă a acestei nevoi de a da sens. Când nu avem la dispoziție răspunsuri, fabricăm unele.

Dacă această pandemie și acest pericol iminent nu ne pot oferi un sens, oamenii tind să îl găsească și așa apar teoriile conspirației. Cu cât amenințarea este mai mare, cu atât mai puternice sunt aceste teorii. Cu cât teama este mai puternică, cu atât oamenii au nevoie de o persoană care să îi apere. De la Bill Gates la George Soroș și până la Noua Ordine Mondială, toate aceste personaje negative sunt întruchipate ca având puteri depline, în timp ce religia este cea în care tot mai mulți se refugiază.

Am trăit cu toții momente dificile, a trebuit să tolerăm multe dificultăți și acest lucru a dus la epuizări. Atacurile de panică, anxietatea, depresia sunt lucruri normale care apar după o astfel de perioadă încărcată, iar tratarea acestora devine o nevoie de reparație a propriei lumi, concomitent cu reparație celei exterioare.