Ești epuizată, dar nu te poți opri din muncă? 5 motive pentru care ești aici explicate de psiholog

Auzim tot mai des de persoane aflate în plin proces de burn out, persoane epuizate, persoane pentru care oboseala extremă este ingredientul de bază al oricărei zile. Ei bine, vorbim și despre persoane tinere, fără afecțiuni cronice. Dacă întrebi aceste persoane despre ultima oară când s-au retras din viața cotidiană pentru a se odihni cu adevărat, s-ar putea să nu primiți răspunsuri clare sau răspunsuri despre concedii recente. Ce se întâmplă, de fapt?  Explică Valeria Vîrlan, psiholog și psihoterapeut integrativ acreditat european.

De ce ne este atât de greu să ne oprim din agitație si activități, chiar și atunci când trupul nostru, în mod clar, o cere?

”Una dintre lecțiile vieții mele și ale multor femei cu care lucrez a fost despre a învăța să mă opresc și să-mi ofer zilnic spațiu și timp pentru regenerare și recentrare…

Recomandări

Valeria Vîrlan: Regula de aur a bunei funcționări a sistemului nervos

Valeria Vîrlan, psiholog: ”Ne temem de moarte direct proporțional cu cât ne temem de viață” Cum…

Iar când revin după astfel de pauze, nu numai că sunt mult mai eficientă, inspirată și plină de resurse în profesia mea, dar energia mea își arată roadele în toate sectoarele vieții mele” explică Valeria Vîrlan, psiholog.

Și totuși de ce ne este așa de greu să ne oferim asta la timpul potrivit?

”Eu am găsit câteva explicații. Încearcă și tu și vezi ce are sens pentru tine.

În cazul femeilor, pentru că tiparul de sacrificiu al femeii a fost ridicat la rang de artă, vreme de multe secole, mai ales în spațiul țării noastre: cu cât o femeie se sacrifică mai mult pe sine pentru copii, soț, job, cu atât este o femeie mai bravă și mai ”bărbată”.

Nu doar ce facem pentru alții trebuie să conteze

În cazul nostru al tuturor, pentru că ontogenetic am fost mult prea multă vreme identificați cu ceea ce FACEM și cu cât de mult facem în raport cu alții.

”Pentru că a sta în repaos, adică a ne orienta atenția dinspre exterior, spre universul nostru interior, înseamnă inevitabil să intrăm în contact cu părți din noi si cu emoții care nu ne sunt confortabile, sau pe care nu le catalogăm ca fiind frumoase. Și, la nivel inconștient, credem că nu putem supraviețui” a mai completat Valeria Vîrlan.

Pentru că atunci când ne raportăm la viață preponderent din structurile arhaice ale creierului nostru, care este axat pe supraviețuire și care a fost antrenat vreme de milenii să identifice pericolul din mediul extern, de aici de la nivelul cerebelului, a sta și a nu face ceva “productiv” este o primejdie, o amenințare la adresa supraviețuirii.

”Pentru că manifestăm frecvent viața de la nivelul creierului arhaic dominat de competiție, de teamă si de hiper-vigilență în raport cu viața, cu ceilalți oameni, cu viitorul etc” a încheiat Valeria Vîrlan.