Perioada Sărbătorilor este una dintre cele mai grele din an pentru persoanele singure. Dacă şi tu faci parte dintre ele, iată ce te sfătuieşte Adriana Costache, psiholog clinician specialist.
Ne amăgim în fiecare zi că anul viitor va fi mai bine, că nu vom mai fi singuri, că vom face altfel de cum am făcut până acum şi poate vom trăi fericirea adevărată. Ne amăgim că prinţul învăluit în mister ne va găsi pe noi, pe cele sincere, oneste, loiale, femei de carieră şi bune gospodine.
Aşteptăm în fiecare an, femei şi bărbaţi în egală măsură, să vină omul, momentul potrivit, să picăm pe anul Maimuţei ăla cu noroc în dragoste şi şansa să fie de partea noastră. Dar ce facem dacă toate acestea întârzie să apară, anii trec, sărbătorile vin şi se duc într-un “déjà vu” şi “deja connu” nebunesc, haotic, irelevant şi inexplicabil atunci când ne întrebăm “de ce mi se întâmplă tocmai mie”, “cu ce am greşit eu”, “ce mi-am dorit şi ce am primit de la viaţă”.
Şi totuşi….
este iarnă, ascultăm cântece de colinde peste tot, oamenii îşi împodobesc casele, pregătesc surprize. Brusc devenim mai darnici în preajma Sărbătorilor, mai înţelegători, mai sensibili şi totuşi mai trişti, dacă suntem singuri şi nu avem cu cine ne bucura. Singurătatea este cea mai mare problema a omenirii pentru că suntem fiinţe sociale şi poate aduce frustrare, retragere socială, izolare şi evitare.
Ce putem face
• Putem să ne concentrăm pe prezent, să trăim cât putem de frumos fiecare clipă, să evităm amintirile din trecut dacă acestea sunt dureroase; acum există tot felul de locaţii atrăgătoare şi îmbietoare cu mâncare bună, muzică, şi cumpărături simbolice de sezon (suveniruri). Putem găsi oricând persoane pe care le putem ajuta, simţindu-ne astfel utili că putem citi bucuria în ochii trişti ai copiilor şi bătrânilor care au aceleaşi nevoi ca şi noi (la biserica, în parcuri, la metrou, cămine de bătrâni, grădiniţe sau şcoli).
• Putem multiplica acele activităţi care ne fac plăcere: plimbări prin parc, cu bicicleta, ascultăm genul de muzică preferat, lectură, evadare într-o staţiune montană eventual cu băi termale, saună, masaj, jocuri de grup. Evident evadarea din cotidian, comutarea atenţiei pe alte activităţi şi obiective de îndeplinit diminuează focusarea toxică şi lipsită de perspective a fiecăruia.
• Ne putem bucura şi de vacanţe scurte sau escapade mai dese la noi în ţară, pentru că avem o ţară frumoasă, suntem norocoşi că avem un relief mirific, sunt oameni care nu au văzut marea ori muntele decât odată în viaţă. Sau, dacă ne permitem, să plecăm într-un city break sau chiar în destinaţii exotice.
• Ar trebui să gândim ca oamenii bolnavi incurabil care se bucură de fiecare zi trăită, ar trebui să ne gândim că singurătatea este doar o stare ce poate fi schimbată oricând, ar trebui să riscăm puţin şi să ieşim din tiparele şi şabloanele create chiar de mintea noastră, să experimentăm haine noi, locuri, gusturi şi oameni noi care mai mult că sigur, “caută perfecţiunea” ca şi noi, dar în fond sunt oameni frumoşi.
• Concentrarea pe propria nefericire constituie o pierdere de timp şi energie, dacă nu joci la Loto nu ai cum să aştepţi să te îmbogăţeşti, nici măcar să câştigi ceva. Aşteptând clipa şi momentul potrivit, pierdem din vedere esenţă vieţii şi ne trezim bătrâni, singuri, avem prea multe ritualuri (tabieturi) şi prea puţine amintiri de povestit. Clipa de acum este cea mai importantă!
• Să ne concentrăm pe ceea ce trăim în prezent este mai important decât acumularea de bunuri şi valori materiale; înţelepciunea, bucuria întipărită pe un chip luminos atrage oamenii, altruismul şi sinceritatea, învăţămintele noastre către semeni şi construirea valorilor umane pentru generaţiile viitoare ne sunt la îndemână şi ne putem face utili, plăcuţi şi simpatizaţi nu numai în preajma Sărbătorilor, ci tot anul. Vă doresc să aveţi imaginaţie şi bogăţie sufletească pentru a putea duce la îndeplinire această misiune în care nu sunteţi singuri.