Explicaţiile psihologului: Cine ne sabotează imaginea de sine?

Imaginea de sine nu ne permite niciodată să acţionăm într-un mod nepotrivit cu aceasta. În funcţie de părerea pe care o avem despre noi înşine, despre ce credem că ştim, putem, merităm, succesul nostru în orice domeniul al vieţii, este creionat pas cu pas către a fi atins repede, uşor, sigur sau anevoios şi cu timp nejustificat de lung.

Din ce motiv se întâmplă să trăim exact ceea ce credem?
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), acest lucru se întâmplă deoarece impulsul natural al psihicului nostru este acela de autoconfirmare. “Din nevoia de a ne conserva energia, combinată cu nevoia de linişte interioară sau de siguranţă, psihicul alege în mod natural varianta cea mai simplă. Şi, care este cea mai simplă varianta? Evident, cea în care deja credem din obişnuinţă, deoarece nu mai presupune investiţie de timp, energie şi atenţie”, explică psihologul.

Ce ne sabotează în mod concret?

Chiar şi aşa, specialistul este de părere că unele emoţii, atitudini, comportamente sau conjuncturi ne sabotează în mod constant şi scad imaginea noastră despre sine.

Recomandări

10 idei despre disperare şi speranţă

Sucul de aloe vera este genial pentru sănătate. Cum îl pregăteşti să fie exact ce trebuie!

1. Convingerile şi emoţiile: “nu pot, nu ştiu, nu merit, nu e pentru mine, alţii au noroc, alţii sunt mai importanţi decât nevoia sau dorinţa mea, nu fac faţă, nu e momentul potrivit, vreau doar într-un anumit mod/moment”, convingeri din care decurg emoţii că: frică, ruşine, neîncredere, furie, invidie, tristeţe, nesiguranţă, respingere, ura.

2. Obişnuinţele şi comportamentele: amânarea, influentabilitatea, lenea, complacerea, nerecunoştinţă, retragerea socială, agresivitatea, dezorganizarea, controlul, conservatorismul exagerat, acumularea exagerată de obiecte sau bani, zgârcenia.

3. Modelele familiale: inconştient copiem în copilărie strategia de eşec a familiei şi, fără ghidajul necesar, este dificil să ne dăm seama în primul rând că s-a întâmplat asta, în al doilea rând să apucăm de undeva firul schimbării. Aceste modele, copii fiind, le luăm că atare, deoarece nu avem alte experienţe, deci nu avem termen de comparaţie.

“Putem învaţă de la cei mai mari experţi în atingerea succesului, putem aplica strategii verificate că fiind valide, ne putem construi o disciplină de acţiune eficientă – de altfel, aspecte importante în drumul care succes – însă, atâta timp cât avem convingeri sabotoare, eforturile noastre au şanse mari să conveargă spre punctul din care am plecat şi să rămânem doar cu consumul de timp, energie, resurse”, declară psihologul.

Cum ieşim din acest cerc vicios?

Pasul I: Ieşim la “vânătoare de vrăjitoare”, adică începem un drum al conştientizării convingerilor sabotoare care formează imaginea noastră de sine.

Insuccesul repetat duce la frustare, iar frustrările repetate se adună şi formează o ”bombă cu ceas” care se manifestă în planul fizic. Manifestările din planul fizic ne pot da indicii despre convingeri, respectiv despre tipul de imagine de sine.

“De exemplu, durerile de cap ne dau indicii despre conservatorism, dorinţa de control, posesivitate, agresivitate, dezorganizare, atenţie excesivă la detalii, scenarii mentale şi emoţii că: furie, încăpăţânare, neputinţa de a ţine lucrurile pe loc, ura. Durerile de stomac ne dau indicii despre influenţabilitate, complacere, retragere socială, dezorganizare şi emoţii, precum: ruşine, neîncredere, invidie, nesiguranţă, teamă de respingere/singurătate. Problemele cu rinichii ne dau indicii despre acumularea exagerată de lucruri, obiecte, bani, zgarcenie, refuzul contextelor de relaxare şi obţinere a plăcerii, ataşamente, dependenţe de orice tip şi emoţii, precum: frică existenţială, nesiguranţă. Problemele cu inima şi plămânii: ne dau indicii despre complacere, nerecunoştinţă, neacceptare de sine şi a celorlalţi, refuzul de a dărui şi emoţii, precum: invidie, revoltă, tristeţe, lipsa de iubire. Nu în ultimul rând, problemele cu picioarele: ne dau indicii despre amânare, lene, non-acţiune, stagnare în zona de confort şi emoţii că: frică de viitor, neîncredere în schimbare, indecizie”, spune Laura Maria Cojocaru.

Pasul II: Exersăm (până devine obişnuinţă) formularea de afirmaţii pozitive, benefice, constructive şi aplicarea lor în planul practic.

“În cazul durerilor de cap, putem folosi expresii precum: “accept perspective diverse, accept şi respect libertatea celor din jur, las lucrurile să aibă un curs firesc, îmi dau voie să văd imaginea de ansamblu, permit să fiu învăţat/ajutat etc.

În cazul durerilor de stomac: “rămân constant în deciziile benefice mie, caut în viaţa mea relaţii de calitate (persoane de la care am ceva de învăţat şi-mi dau o stare de bine), aleg să trăiesc aşa cum vreau şi-mi îndrept atenţia asupra celor care mă apreciază pentru ceea ce sunt cu adevărat.

În cazul problemelor cu rinichii: “las trecutul în urmă, mă detaşez de lucuri, persoane, contexte şi obiecte care nu-mi mai sunt de folos, utilizez relaxarea, plăcerea, răsfăţul ca unelte pentru încărcarea cu energia necesară atingerii obiectivelor.

În cazul problemelor cu inima şi plămânii: “sunt recunoscător pentru tot ce am şi primesc, pentru resursele mele interioare şi oportunităţile vieţii, mă accept şi mă iubesc necondiţionat, accept că dăruirea este cel mai bun canal prin care voi aduce prosperitatea în viaţă mea. Iar în cazul problemelor cu picioarele: “acţionez deoarece îmi doresc cu adevărat să am succes, sunt în siguranţă dacă fac asta, accept prosperitatea în viaţă mea cu toate implicaţiile ei legate de timp, energie, informaţie, resurse necesare”, conchide Laura Maria Cojocaru.