Sunt utilizator Facebook, normal! Eu si toti prietenii mei, vecinii, colegii, rudele chir si parintii, bunica din Suedia, alimentara din colt, Politia Romana, politicienii si VIP-urile autohtone si nu numai. Cu totii suntem sus pe Facebook. Nici n-as concepe altfel. Chiar nou nascutul prunc al sora-mii are un cont pe FB inca de cand inota in amniotic! Pai nu?!
Si nu sunt un utilizator banal… Nu, nu… Eu imi petrec o parte buna din pretioasa-mi tinerete in acest spatiu! Si dimineata, si la pranz si seara mai ales, ma poti gasi aici. Si daca as fi mai sincera decat imi tot propun sa fiu, as recunoaste ca-s chiar dependenta de FB.
Dar mi se pare fascinant sa pot impartasi idei si sentimente cu prietenii mei virtuali, sa pot oferi si altora ceva din stilul meu original de a fi si a gandi, sa povestesc despre lucrurile care imi plac sau care mi-au atras atentia. E placut sa afli ca altcineva iti apreciaza gandurile, sentimentele, preferintele muzicale, culinare, literare etc. E placut sa te identifici cu oameni asemeni tie, sa te regasesti in ei.
Dintr-o data nu mai esti singur!
Imi fac mereu prieteni noi, raspund celor ce-mi scriu, dau like-uri celor care merita, postez si eu la randu-mi fragmente importante din propria mea viata, de suflet, fotografii si melodii, citate sau pareri. Imi place acest stil de viata, doar asa-zis virtual, caci oamenii exista cu adevarat, nu-s pet-uri electronice sau personaje imaginare.
Sunt bunii mei prieteni (sau simple cunostinte) cu care nu mai reusesc sa ma vad live, caci deh, ne intalnim pe FB, nu mai facem schimb de opinii pentru simplu fapt ca-mi este suficient sa le verific statusurile si sa le aflu starea interioara, nu mai socializam afara, in lumea reala, dincolo de ecranul monitorului, pentru ca e atat de simplu sa hoinarim pe facebook.
E si mai simplu sa faci urari de ziua tuturor, caci stii exact si data si ce-si doresc si numai dintr-un clic poti oferi o floare chiar pe wall-ul personal. O simpla poza, e adevarat, dar e in trend si mai ales e public! Nu mai comunicam pe viu, dar folosim chat-ul unde raspundem indiferent in ce activitate am fi. Nimic mai simplu si mai comod!
Nu mai traim de fapt, ne multumim cu surogate virtuale. Ne indragostim de poze, punem capat relatiilor personale printr-o simpla modificare a status-ului, traim o viata fake, expunand public franturi din ceea ce ne-am dori sa fim.
Sa vada tot romanul… Pai nu?
Urcam pe FB poze ale locurilor in care mergem, ale cumparaturilor pe care le facem, chiar si ale mancarurilor pe care tot mai rar le mai gatim. Ne pozam in fata magazinelor de firma, a obiectivelor turistice sau a locatiilor la moda, stiind exact destinatia fotografiei – obligatoriu pe wall-ul personal!
Consideram „normal” sa ne petrecem timpul liber, pierzand chiar si o zi intreaga pe facebook, postand pentru prieteni si spionandu-i la randul nostru, lansandu-ne intr-o competitie patetica. Traim intr-o lume virtuala si luam drept „bun” tot ce ea ne ofera cu maxima generozitate.