Frica de boală, între neliniște și patologie. Cum să îi facem față

Când îți este frică de o boală, te temi ca nu cumva să fii bolnav sau să te îmbolnăvești. Acest lucru ne face să ne gândim la două părți ale aceleiași temeri: teama ca nu cumva boala să fie înăuntrul tău sau teama ca nu cumva ceva din exterior să te îmbolnăvească.

Aceste două percepții antrenează două perspective interesante: o anumită temere cu privire la un „lucru” din interiorul tău care de fapt te sabotează, care îți urmărește răul, și o temere paranoică cum că cineva din afară dorește să te rănească.

Frica din copilărie, paranoia și ipohondria

Din punctul de vedere al psihanalizei, această teamă apare în primii ani de viață, atunci când copilul nu are stabilită clar o graniță între interior și exterior. Acesta se simte într-o anumită situație deranjat (spre exemplu, atunci când este ud, îi este frig sau foame) și se enervează foarte tare – așa cum simți și tu atunci când vezi un prunc ce țipă și urlă și nu poate fi împăcat orice i-ai face.

Recomandări

Metode de deconectare de la haosul cotidian marcat de pandemie

Dificultățile emoționale resimțite în pandemie

Agresivitatea sa nu poate fi tolerată, nu poate fi încăpută de către psihicul său, care este destul de fragil, iar ea este considerată ca venind din afară, folosind mecanismele de apărare ale proiecției și identificării proiective: „Nu sunt eu rău, ci o altă persoană din afara mea este rea și îmi dorește răul.”

Acesta este punctul de plecare al patologiei numite paranoia. Mici diferențieri, spre exemplu o problemă în trecerea de la mamă ca reprezentant al unei funcții (de îngrijire, de iubire, de protecție, de hrănire etc.) la mamă ca persoană, pot face unele persoane să se teamă de diverse lucruri: o teamă foarte puternică de bacterii.

Pe de altă parte, ipohondria, adică teama de a avea o boală care brusc îți amenință viața, are legătură cu dușmanul din interior.

Această teamă este mai veche din punct de vedere evolutiv decât paranoia, deoarece aici agresivitatea nu este proiectată. Copilul nu se poate apăra de propria agresivitate prin mecanismele mai sus menționate. Nu poate scăpa de aceste emoții nici măcar folosind funcțiile corporale, spre exemplu excreția sau regurgitarea (așa cum unii oameni, atunci când se tem, merg la toaletă).

Nu există o scăpare de agresivitate, așa că agresivitatea rămâne în interior și transmite mici semne din când în când.

Cum poți gestiona frica de boală

Acum, că știi aceste lucruri, cum te poți ajuta sau cum poți ajuta o persoană să facă față situațiilor delicate?

Când apar temerile, momentul respectiv este unul foarte încărcat emoțional. Fie că vorbim despre un moment de iubire, de intimitate, unul stresant, de agresivitate sau de teamă, toate aceste momente au încărcătura lor și dacă simptomele ipohondriace sau paranoice apar, înseamnă că ceva din interiorul persoanei a rezonat.

Așadar o încărcătură, un „ceva-prea-mult” este cel care dă naștere acestor probleme.

Soluția este simplă: cel mai bine ar fi ca acea persoană să caute și să efectueze o psihoterapie psihanalitică sau o psihanaliză, astfel încât să exploreze toate lucrurile din trecut și, pe parcursul terapiei, să le rezolve.

Pe acest parcurs, persoana va fi însoțită de către terapeut, va fi ajutată și va fi o relație reparatorie.

În cazul în care persoana se află într-o terapie și are nevoie de o calmare, o „pansare” a problemei, cea mai bună soluție este meditația. Ai nevoie doar de câteva minute și de un loc liniștit, iar rezultatele apar imediat. Starea devine calmă, emoțiile se liniștesc, iar tu te vei simți mult mai bine.