Furia este o stare pe care am simțit-o cu toții: fie ca o stare trecătoare, fie ca un sentiment copleșitor care ne întunecă rațiunea. Atunci când scapă de sub control și n-o putem controla, furia devine distructivă și poate duce la probleme: probleme la locul de muncă, în relațiile personale și în calitatea generală a vieții tale.
Furia este „o stare emoțională care variază în intensitate de la iritare ușoară la nervozitate intensă”, potrivit lui Charles Spielberger, psiholog specializat în studiul furiei. Ca și alte emoții, este însoțită de modificări fiziologice și biologice; când te enervezi, ritmul cardiac și tensiunea arterială cresc, la fel ca și nivelurile de hormoni energetici, adrenalină și noradrenalina.
Furia este o emoție valoroasă pentru că ne poate arăta când anumite limite ne-au fost încălcate, pentru că ea apare astfel.
Furia poate fi cauzată atât de evenimente externe, cât și de situații interne. S-ar putea să fii supărat pe o anumită persoană (cum ar fi un coleg de muncă sau un supervizor) sau un eveniment ce te-a făcut să întârzii sau să pierzi ceva(un ambuteiaj, un zbor anulat). Sau furia ta ar putea fi cauzată de o îngrijorare legată de anumite probleme personale. Amintirile despre evenimente traumatice pot declanșa, de asemenea, sentimente de furie.
Modul instinctiv, natural, de a exprima furia este de a răspunde agresiv. Furia este un răspuns natural, adaptativ la amenințări; inspiră sentimente și comportamente puternice, adesea agresive, care ne permit să luptăm și să ne apărăm atunci când suntem atacați. Prin urmare, o anumită cantitate de furie este necesară supraviețuirii noastre.
Pe de altă parte, nu putem ataca fizic fiecare persoană sau obiect care ne irită sau ne enervează; legile, normele sociale și bunul simț pun limite asupra nivelului de agresivitate pe care îl putem descărca prin furie.
Oamenii folosesc o varietate de procese atât conștiente, cât și inconștiente pentru a face față sentimentelor lor de furie. Cele trei abordări principale sunt exprimarea, suprimarea și calmarea. Exprimarea sentimentelor de furie într-o manieră asertivă – nu agresivă – este cel mai sănătos mod de a-ți exprima furia. Pentru a face acest lucru, trebuie să înveți cum să explici clar care sunt nevoile tale și cum să le satisfaci, fără a îi răni pe alții. A fi asertiv nu înseamnă a fi insistent sau exigent; înseamnă să fii respectuos cu tine și cu ceilalți, dar să îți poți susține punctul de vedere și să lupți pentru a-ți susține drepturile.
Furia poate fi suprimată și apoi convertită sau redirecționată. Acest lucru se întâmplă atunci când îți controlezi mânia, nu te mai gândești la asta și te concentrezi pe ceva pozitiv. Scopul este de a îți inhiba sau suprima furia și de a o transforma într-un comportament mai constructiv. Pericolul în acest tip de răspuns este că, dacă nu este permisă exprimarea exterioară, furia ta se poate întoarce spre interior, asupra ta. Furia întoarsă spre interior poate provoca boli serose precum hipertensiune arterială sau depresie.
Furia neexprimată poate crea alte probleme. Poate duce la expresii patologice ale furiei, cum ar fi comportamentul pasiv-agresiv sau o personalitate care pare perpetuu cinică și ostilă. Oamenii care îi suprimă în mod constant pe ceilalți, critică totul și fac comentarii cinice nu au învățat cum să-și exprime în mod constructiv furia.