Suntem oare una cu emoțiile noastre? Da și nu! Depinde dacă le acordăm atenție, depinde dacă le trăim și le lăsăm să spună mesajul și apoi să se risipească. Sau cum le simțim, ne blocăm și le blocăm… Psihologul și psihoterapeutul integrativ acreditat European Valeria Vîrlan vorbește despre importanța acceptării întregului spectru de emoții inclusiv al furiei atunci când vorbim despre iubire de sine.
Nu ne place să vedem oameni triști – fie că au motive sau nu. De mici suntem obișnuiți să fim mai degrabă alinați *(lasă că trece, hai ia ceva dulce) decât să fim întrebați ce anume ne-a provocat tristețea. Și alinăm oamenii triști indiferent de vârstă – dacă sunt copii, tineri sau bătrâni. Și ne alinăm și pe noi mai des, probabil decât ne întrebăm: ce mesaj au aceste emoții grele pentru mine, oare? ”Emoțiile noastre nu sunt dușmanii noștri, ci vin ca niște mesageri care ne vorbesc fără menajamente despre nevoile noastre” explică Valeria Vîrlan.
Ce ar fi oare dacă am începe să ne uităm la așa numitele emoții negative, greu de dus ca la părți din noi. ”Acceptarea de sine, iubirea de sine, înseamnă și să îmi accept tot spectrul emoțional și, în loc să îl judec ori resping, să îl privesc ca pe o hartă despre cine sunt eu în acest moment” a mai explicat psihologul.
În spatele fiecărei emoții stă o nevoie. ”Și în spatele fiecărei nevoi stă încă o piesă din puzzle-ul complex și frunos al ființei noastre prezente. A respinge emoția, a o reprima sau a o condamna, înseamnă a rata mesajul și oportunitatea de a ne înțelege în intimitatea noastră profundă. Firește că nu toate emoțiile sunt frumoase și sexy. Multe par ciudate, hidoase, grele, nepotrivite, dificil de conținut sau gestionat etc…” a mai explicat Valeria Vîrlan.
Unele emoții nu doar că ne dezechilibrează, dar pot crea și o imagine neplăcută în ochii celor din jur. Spre exemplu: furia. Și mulți reprimă furia. Și o fac de atâția ani de zile căci cred despre ei că nici măcar nu se pot înfuria. ”Furia, de exemplu – una dintre emoțiile cele mai stigmatizate social și, ca atare, reprimată de mulți dintre noi – ne poate pune in contact cu granițe sănătoase pe care avem nevoie să le setăm în anumite relații/instanțe ale vieții noastre.
Ori cu acele moduri în care noi ne nedreptățim, ne sacrificăm, ne înăbușim vocea, ne îndepărtăm de adevărul nostru profund, ne trădăm. Alteori, are legătură cu neputința pe care ne este greu să o recunoaștem: de a accepta un „eșec”, un final de relație, un loc unde nu mai simțim că aparținem, sau unde nu ne mai simțim respectați, iubiți, valorizați, ci folosiți, ignorați, respinși, manipulați, etc” a mai explicat psihologul.
Astfel că acceptând furia și mesajul ei nu doar că ne deschidem către comportamente și decizii mult mai sănătoase pt noi, dar creăm și premisele pt a restabili ordinea firească a iubirii: aceea care spune că iubirea sănătoasă începe cu propria persoană, onorând adevărul profund al sufletului nostru”
Consultant de specialitate: Valeria Vîrlan, psiholog și psihoterapeut, foto Ioanid Apostol