Gaspar Gyorgy, psihoterapeut: „Împreună suntem puternici şi adaptabili, aşadar vom supravieţui”

Sunt momente în care este nevoie să stăm în casă, să ne izolăm social. L-am întrebat pe Gaspar Gyorgy, psiholog clinician şi psihoterapeut relaţional şi autor al unor cărţi devenite bestseller despre cum ar trebui să ne stăpânim panica şi fricile, cum putem trece zi după zi prin această situaţie fără precedent prin care suntem nevoiţi să trecem. Mai jos veţi descoperi recomandările lui Gaspar legate de gestionarea timpului pe care îl petrecem în izolare.

C.S.Î.D: Cum crezi că ar trebui folosit cel mai eficient timpul, în astfel de momente?

Gaspar Gyorgy: Eu sunt un mare susţinător al sănătăţii relaţionale, al practicii mindfulness şi al lecturii. Prin urmare, nu pot decât să încurajez omenirea să dea dovadă de curaj şi compasiune, pentru a ajunge la conectare. Să ne adunăm curajul pentru a vorbi despre emoţii şi îngrijorări cu cei dragi, să ne exprimăm compasiunea faţă de ceea ce simt ceilalţi şi, astfel, să ne reamintim că nu suntem singuri. Studiile de specialitate ne arată că cel mai important predictor pentru sănătatea noastră fizică şi psihică, dar şi pentru cultivarea rezilienţei şi a stării de bine este calitatea relaţiilor noastre. Iar pentru a avea relaţii de calitate – acum, mai mult ca oricând – este important să ne gestionăm cu inteligenţă emoţiile şi reacţiile, să ne reamintim că împreună suntem mai puternici, la bine şi la greu. A fi mindful înseamnă a te conecta cu sine şi cu cei alături de care trăieşti. Iar conectarea acesta presupune: să fii deschis faţă de propriile emoţii şi trăiri, adică să le accepţi într-o manieră non-critică; să-ţi accepţi gândurile ca fiind doar gânduri; să ai aceeaşi disponibilitate şi faţă de cei din jur; şi să acţionezi într-o manieră definită de empatie, compasiune şi umanitate.

Recomandări

9 sfaturi pentru a evita anxietatea şi atacurile de panică în această perioadă marcată de fenomenul…

Ţi-e teamă că te vei îmbolnăvi? Valeria Vîrlan, psihoterapeut, explică de ce să ai grijă de…

Iar lectura… Ei bine, cred că mintea noastră are nevoie şi de alte informaţii în afară de numărul persoanelor infectate cu COVID-19 sau imaginile cu rafturi goale din magazine. De aceea, pentru Pagina de Psihologie (https://www.paginadepsihologie.ro/shop/), m-am ocupat personal de selectarea celor mai bune cărţi de dezvoltare relaţională, de cultivare a inteligenţei emoţionale şi de autocunoaştere, plus alte câteva recomandări de beletristică. Tot aici puteţi găsi şi cărţi pentru copii. Iar partea cea mai bună este că acestea pot fi comandate online şi că multe dintre ele beneficiază periodic de câte o reducere. Putem recupera din urmă, citind ce nu am apucat până acum, şi putem folosi acest interval de autoizolare ca pe o oportunitate de creştere psihologică şi de maturizare emoţională. Indiferent cum va arăta viitorul, noi tot vom avea nevoie de flexibilitate psihologică, de inteligenţă relaţională şi de bune abilităţi emoţionale.
 
C.S.Î.D.: Oamenii sunt obligaţi să stea în casă cu copiii, cu familia. Ce tipuri de jocuri/activităţi putem propune, astfel încât cei mici să nu plictisească?

Gaspar Gyorgy: De câteva zile – mai ales de când s-au închis instituţiile de învăţământ – îi încurajez pe părinţi să se joace cât mai mult cu copiii şi să-i implice pe cei mici în diferite activităţi casnice făcute împreună. Astfel, reducem nivelul de stres şi creştem calitatea conexiunilor dintre noi. M-am bucurat să văd pe Facebook şi Instagram că tot mai mulţi părinţi au ales să gătească împreună cu copiii lor şi să folosească această perioadă ca pe o minunată oportunitate de conectare. Putem, de asemenea, să instituim nişte seri de film, să organizăm un picnic ingenios în sufragerie sau să avem mai multe momente – seara şi dimineaţa – când spunem împreună rugăciuni pentru sănătatea întregii omeniri şi pentru ca oamenii de ştiinţă să identifice cât mai repede antidotul pentru COVID – 19.

Tot acum, am putea face un club de lectură al familiei noastre. Încă de anul trecut, din noiembrie, am creat o comunitate online de lectură, numită „Clubul de carte al lui Gáspár“, în care, lună de lună, invit oamenii să citim împreună. Ideea poate fi extinsă, conducând la apariţia mai multor astfel de cluburi de lectură.

Şi mai cred că nu este nicio problemă dacă cei mici şi cei mari se mai şi plictisesc uneori. În calitate de psiholog clinician, cred că este bine ca fiecare om să înveţe cum să-şi gestioneze propria plictiseală, fiindcă asta îi stimulează imaginaţia. Nu este nimic rău în a nu face nimic – acestea sunt momentele în care putem începe să vorbim pe bune cu noi înşine şi, poate, chiar să ne ascultăm cu inima şi mintea.
 
C.S.Î.D.: Convieţuirea nonstop într-un spaţiu restrâns şi lipsa activităţilor în aer liber pot duce la tensionarea relaţiilor. Ce recomanzi? Stabilirea unui program, a unor limite şi responsabilităţi?

Gaspar Gyorgy: Aşa este, apropierea fizică poate scoate la suprafaţă cel mai uşor supărările, rănile noastre relaţionale şi vânătăile psihologice. Mulţi dintre clienţii cu care lucrez în terapie mi-au semnalat că stresul din ultimele zile s-a concretizat în mai multe certuri de cuplu. Iar pentru a trece cu bine de această perioadă – în care suntem nevoiţi să ne bazăm unii pe alţii mai mult ca oricând – este important să învăţăm să respectăm Spaţiul dintre noi. Ştiu – din experienţa personală – cât de uşor este să scoatem gloanţe pe gură şi să ne purtăm „cum ne vine“ (pentru că ne simţim îndreptăţiţi, deoarece suntem stresaţi), dar asta nu ne va ajuta. Din contra, va cauza şi mai mult stres, va genera şi mai multă anxietate şi, în final, totul va fi acoperit de îndoială şi vinovăţie.

Le recomand tuturor (şi îmi reamintesc şi mie), zi de zi, că: 1. orice „critică constructivă“ merită înlocuită cu exprimarea sinceră a nevoilor şi trăirilor; 2. în loc de dispreţ (atitudine de superioritate şi de aroganţă), este mult mai bine să ne gândim şi să verbalizăm ceea ce apreciem la ceilalţi; 3. în loc de defensivă (convingerea că totul ni se întâmplă din cauza altora), să ne asumăm mai mult responsabilitatea faţă de conflictele ce se conturează şi din cauza noastră; 4. în loc să ne retragem în indiferenţă şi tăcere, este mai înţelept să recurgem la câteva strategii de autoreglare emoţională (respiraţia conştientă, meditaţia de tip mindfulness, yoga, sport etc.).

După toate acestea, să ne conectăm din nou – într-o manieră mai blândă – cu partenerul de cuplu. Aşa cum spun şi autorii cărţii „De la ceartă la dialog”, dr. John şi Julie Gottman, partenerii din mariajele fericite se comportă ca doi buni prieteni şi îşi gestionează conflictele constructiv şi gentil. Iar asta poate face fiecare dintre noi. Mai exact, să exersăm dialogul în adevăratul sens al cuvântului, fără să ne cantonăm într-un dublu monolog sau să credem că adevărul nostru este singurul valabil. De regulă, în situaţii de stres, unul dintre parteneri minimalizează situaţia (şi la fel face cu emoţiile personale, precum şi cu ale celor din jur), iar celălalt maximizează tragedia (şi totul pare a fi definit de haos). Niciuna dintre aceste extreme nu ajută, chiar dacă nouă ni se pare că asta ne face autentici şi realişti. Aceste două tendinţe sunt doar nişte mecanisme de supravieţuire pe care le-am dobândit în copilărie şi care acum, la vârsta adultă, ne împiedică să oferim şi să primim afecţiune şi iubire.

Aşa cum am menţionat şi în prima parte a interviului, flexibilitatea este esenţială. Dacă unul dintre parteneri este obişnuit să tacă mai mult, acum poate face ceva inteligent din punct de vedere relaţional: să-şi comunice emoţiile şi să-l valideze pe celălalt (prin expresii de genul: „Ceea ce spui şi simţi are sens“); iar cel care de regulă vorbeşte mai mult acum are şansa de a asculta fricile şi îngrijorările jumătăţii sale de cuplu şi de a-şi oglindi interlocutorul („Înţeleg că ceea ce simţi şi gândeşti este…“). Sigur că vorbim despre un proces, despre multă practică şi un continuu exerciţiu. Iar transformarea poate începe chiar acum, pentru că s-ar putea să fim mai motivaţi decât în alte dăţi să învăţăm să-i rămânem alături aproapelui nostru, Împreună la bine şi la greu.
      
C.S.Î.D.: Cum ne sfătuieşti să privim viitorul incert (pentru că nimeni nu ştie când se va termina pandemia şi ce va urma după ea, mai ales din punct de vedere economic)? Cum putem gestiona această incertitudine şi cum ne putem găsi plasa de siguranţă?

Gaspar Gyorgy: M-am gândi mult la această întrebare – pentru că, sincer, mă frământă şi pe mine. Şi cred că este important să punem totul în perspectivă: să nu uităm că tot acest greu va trece. Sigur că nu ştim exact când (poate, peste 2-3-4-5 săptămâni), dar viaţa ne-a învăţat deja că unul dintre marile adevăruri vizează impermanenţa. Iar până ce vom putea să reintrăm în rutina vieţii cotidiene, avem nevoie de răbdare şi de bunătate – faţă de noi înşine şi faţă de cei din jur. Să spunem mai des „mulţumesc“, „te rog“, „te iubesc“, „apreciez“ etc. Şi, pentru a folosi acest interval într-un mod constructiv, putem să-l transformăm şi valorificăm ca pe un amplu context de dezvoltare personală şi de creştere relaţională.

Indiferent ce va urma, suntem implicaţi împreună în această situaţie dificilă şi am convingerea că o putem lua – din nou şi din nou – de la capăt, oricât de greu ar părea. COVID-19 se răspândeşte cu repeziciune, dar noi împreună suntem puternici şi adaptabili, aşadar vom supravieţui.