Sunt momente în care înveţi să aduni în tine toate amintirile locurilor fericite, toate momentele în care te-ai simţit de neoprit, acele emoţii pe care le-ai trăit la timpul prezent. Adunăm în noi stări, răsărituri, „te iubesc”-uri visate sau cărora le-am dat cu flit, aplauze care simţeam că ni se cuveneau, emoţii înalte, prietenii fără cusur, pace şi stare de neîndoielnică bucurie. Acestea devin cel mai bun loc în care putem fi în perioade de doliu, de boală, de singurătate sau… pandemie.
Pentru că aşa funcţionează fericirea, o poţi pune „pe repeat” şi rulează din nou, de câte ori vrei. Încă o dovadă că viaţa merită trăită atât cât e, aşa cum e, atunci când e!
În acest loc, cel mai bun şi sigur loc dintre toate, îţi auzi clar gândurile şi toate „dacă”-urile şi „parcă”-urile minţii tale se transformă în idei şi noi dorinţe! În acest ecosistem emoţional te întrebi şi îţi răspunzi cinstit: când toate astea o să treacă, ce îmi doresc să mai adun în acest loc, ce mi-aş dori să împuternicesc în trăirile inimii mele?!
Mulţi oameni îşi consideră viaţa ca fiind un vehicul care ar trebui să meargă cu viteză constantă, pe un drum constant, spre aceeaşi destinaţie, absolut constantă. Dar dacă drumul te îmbie la o pauză?! Dacă vezi altă rută, nebunească, dar tentantă?! Dacă ţi-e poftă să alergi, în loc să stai în maşină – „cutiuţa” creată de convingerile tale şi ale conştientului colectiv?! Dacă încetezi să-ţi mai fie frică?
Uneori, când viaţa se întinde cât îi permit constrângerile actuale, caută-ţi reperele de bucurie, libertate, râs din toată inima, inspiraţie, prietenie…
Urmăreşte-te la timpul trecut şi adu-ţi aminte că ai văzut apusuri incredibile şi răsărituri care acum îţi pot amplifica speranţa şi inspira noile decizii de viaţă. Adună-ţi într-un cerc imaginativ prietenii buni, oamenii cu care ţi-ai intersectat viaţa, înspre beneficiul lor şi învăţarea ta – sau invers – şi că nu ai avut nevoie de o pandemie să te înveţe ce bine e acasă. Adu-ţi aminte că ştiai de dinainte!
Aici, în marile trăiri, în construcţiile emoţionale ale inimii noastre, e cel mai bun loc în care putem fi. Aici suntem optimişti, trăim, transformăm ideile mai vechi să se potrivească timpurilor noi. Aici bem din pahare deja pline pe jumătate cu amintirile vieţii bune din trecut. E o licoare ce transformă gustul vieţii de acum în credinţa că totul va fi bine.
În cele mai negre momente, în cel mai cumplit scenariu, există mereu cel mai bun loc în care poţi fi. Conştientizează-ţi acest loc, cel mai bun dintre toate, în inima ta, nu în mintea ta, înghesuit între fricile lumii şi convingerile ei, între zona ta de confort şi a altora. Construieşte-l în inimă, simte-l acolo şi umple-l cu viaţă! E un loc sigur şi în care eşti asigurat de bucurie, sănătate şi împlinire. Eşti în siguranţă, în cel mai bun loc dintre toate.
Autor: Georgiana Spătaru, psiholog şi facilitator de dezvoltare personală