Încă din vremuri străvechi, oamenii au gândit, au acţionat şi în consecinţă, au avut vieţi diferite. De ce există aceste deosebiri între noi? De ce unii oameni sunt mai deştepţi şi mai cinstiţi, de ce unii au mai mult succes în afaceri şi doar unii reuşesc să atingă un echilibru în viaţă? Există ceva specific care ne diferenţiază?
Astăzi, majoritatea specialiştilor care studiază natura minţii umane sunt de acord că la baza dezvoltării noastre stau genele şi mediul. Încă de la naştere, între cele două se creează o legătură permanentă, care va funcţiona pentru toată viaţa. Gilbert Gottlieb (reputat neurolog) afirmă că pe măsură ce ne dezvoltăm, genele au nevoie şi de mai multe informaţii din mediu pentru a putea funcţiona aşa cum trebuie.
De asemenea, hipnoterapeutul Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză este de părere că oamenii au o capacitate imensă de a învăţa şi de a-şi antrena creierul pentru schimbare, transformare, adaptare şi dezvoltare personală.
“În mod evident, fiecare persoană vine în această lume cu o înzestrare genetică unică, cu temperamente şi atitudini diferite, dar ceea ce le determină calitatea vieţii este experienţa, practica şi strădania. De asemenea, este deja notoriu principiul conform căruia părerea pe care o ai despre tine îţi influenţează direct viaţa, iar în funcţie de aceasta, devii sau nu aşa cum îţi doreşti ori te dedici sau nu lucrurilor pe care le preţuieşti. Convingerea că abilităţile tale sunt bătute în cuie – mentalitatea fixă sau rigidă – te face dornic să ţi le demonstrezi în permanenţă. Dacă inteligenţa, personalitatea şi moralitatea ta sunt predeterminate, atunci nu-ţi rămâne decât să le dovedeşti din plin”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.
Cei care au o mentalitate fixă însă, pot să creadă şi că inteligenţa nu poate fi îmbunătăţită sau că „o ai sau nu” când vine vorba de abilităţi şi talente.
În anumite cazuri, întâlnim acele persoane care indiferent de situaţie – în carieră, în relaţii, în prietenie – se simt presate să-şi confirme abilităţile, talentele, inteligenţa. Sunt cei care se tem că vor da greş, că ar putea să pară proşti, care nu încep activităţi dacă nu sunt siguri că pot câştiga.
“Şi acum ar putea să apară întrebarea… şi ce este rău în asta? Ce este rău în a avea o mentalitate fixă? Oamenii care au o mentalitate fixă sunt mai puternic afectaţi de frica de eşec. Dacă tu crezi că abilitatea este fixă, orice nereuşită spune că eşti incompetent şi nu poţi face nimic în legătură cu asta. Frica de eşec şi de ratare te va ţine în loc şi îţi va determina aproape toate alegerile pe care le vei face în viaţă”, spune specialistul.
În opoziţie, mentalitatea de creştere este credinţa că te poţi dezvolta prin experienţă, prin efort şi învăţare. Orice abilitate poate fi dezvoltată, inclusiv inteligenţa. Conform acestei mentalităţi, poţi să te naşti cu talent, dar dacă nu îl cultivi nu vei ajunge la performanţe superioare.
„Cei cu o mentalitate de creştere lucrează continuu pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile, ducând la o creştere mai mare şi, în final, la succes. Pasiunea pentru a te autodepăşi şi a creşte, chiar atunci când lucrurile nu merg bine (sau mai ales atunci), este semnul caracteristic al creşterii. Aceasta este mentalitatea care le permite oamenilor să prospere în unele dintre cele mai provocatoare perioade din viaţa lor.
O mentalitate de creştere este „încrederea că abilităţile şi înţelegerea pot fi dezvoltate”. Cei care au o mentalitate de creştere cred că pot deveni mai deştepţi, mai inteligenţi şi mai talentaţi prin depunerea de timp şi efort. Dacă ai o mentalitate de creştere, consideri că talentele tale pot fi dezvoltate prin muncă, efort, învăţare şi feedback. Crezi că poţi fi bun în orice, deoarece abilităţile tale se datorează în totalitate acţiunilor şi eforturilor tale. Cu o mentalitate de creştere, crezi că este necesar efortul de a creşte şi stăpâni noi abilităţi. Cu cât depui mai mult efort, cu atât îţi dezvolţi mai mult abilităţile”, explică Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză.
Totodată, specialistul este de părere că, atunci când întâmpini probleme pe parcurs, le vezi ca pe un ajutor în procesul de învăţare. Pentru acesti oameni, greşelile sunt o parte neesenţială a procesului de învăţare şi ne demonstrează efortul depus. Considerăm că eşecurile sunt neajunsuri temporare, şi de aceea perseverăm continuu depăşind astfel aceste momente de încetinire, nu de oprire. Cu o mentalitate de creştere, primim feedback de la alţii, deoarece ne ajută să ne îmbunătăţim abilităţile. Nu o percepem drept critică personală, ci ratifică abilităţile noastre actuale.
Înţelegând diferenţele între cele două tipuri de mentalitate, vom vedea că lucrurile sunt strâns legate între ele: convingerea că însuşirile noastre sunt bătute în cuie ne determină multe gânduri şi fapte, la fel şi aceea că însuşirile noastre pot fi dezvoltate.
Iată câteva abordări generale pentru pune bazele unui mentalităţi de creştere:
1. Creează-ţi o convingere nouă foarte puternică: o credinţă în tine şi abilităţile tale şi în capacitatea ta de schimbare pozitivă.
2. Vezi eşecul într-o altă lumină: vezi eşecul ca o oportunitate de a învăţa din experienţele tale şi de a aplica data viitoare ceea ce ai învăţat acum.
3. Cultivă-ţi conştiinţa de sine: lucrează pentru a deveni mai conştient de talentele, punctele tale tari şi punctele tale slabe. Cere feedback de la cei care te cunosc cel mai bine şi foloseşte-l pentru o viziune mai largă şi mai cuprinzătoare despre tine.
4. Fii curios şi hotărăşte-te să înveţi pe tot parcursul vieţii: încearcă să adopţi atitudinea unui copil, privind lumea în jurul tău cu uimire şi mirare; pune întrebări şi ascultă cu adevărat răspunsurile.
5. Fii deschis faţă de provocările care apar: ştii că dacă vrei să realizezi ceva de valoare, te vei confrunta cu multe provocări în călătoria ta; pregăteşte-te pentru a face faţă acestor provocări şi pentru a da greş uneori.
6. Fă ceea ce îţi place şi fă cu plăcere ceea ce faci: este mult mai uşor să ai succes atunci când eşti pasionat de ceea ce faci; indiferent dacă cultivi iubirea pentru ceea ce faci deja sau te concentrezi să faci ceea ce îţi place deja. Dezvoltarea pasiunii este importantă.
7. Fii tenace: este nevoie de multă muncă şi mult efort pentru a reuşi. Trebuie să fii tenace, să depăşeşti obstacolele şi să te ridici după fiecare cădere.
8. Inspiră-te şi inspiră-i de alţii! Poate fi tentant să îi invidiezi pe ceilalţi atunci când reuşesc, mai ales dacă reuşesc mai mult decât tine. Dar nu te va ajuta pe tine să reuşeşti! Tu trebuie să devii o inspiraţie pentru ceilalţi şi să te foloseaşti de succesul celorlalţi pentru a te inspira.
Mentalitatea are la bază setul propriu de credinţe dobândite de-a lungul vieţii, adânc înrădăcinate în subconştient. Ea este cea care determină modul în care privim diferitele circumstanţe ale vieţii noastre.
“Experienţele de viaţă pe care le avem şi credinţele pe care ni le-au transmis părinţii / familia / profesorii determină modul în care va fi funcţiona gândirea noastră. Cu cât credinţele noastre sunt mai pozitive şi orientate spre acceptare, asumare şi dezvoltare, cu atât avem o perspectivă mai bună. În schimb, modelul de gândire negativ bazat pe frici şi anxietate, ne va conduce către o perspectivă închisă, deloc flexibilă asupra vieţii. Hipnoza poate interveni cu succes exact în modificarea acestor credinţe negative”, explică Eugen Popa.
Subconştientul este tărâmul emoţiilor, este arhiva amintirilor, este partea minţii care percepe realitatea prin intuiţie. Emoţiile sunt în strânsă legătură cu crezurile, valorile noastre. Subconştientul nu judecă faptele aşa cum o face mentalul conştient, el acceptă gândurile transmise din partea conştientului fie că sunt bune sau rele. Subconştientul nu este capabil să facă selecţii sau comparaţii, deci nu poate raţiona.
“Subconştientul este în permanenţă sensibil la toate sugestiile, fie că ele provin direct de la mintea conştientă, fie din exteriorul subiectului în cauză. Principala funcţie a subconştientului este de a ne proteja. Modul în care acesta înţelege şi învaţă o situaţie, o întâmplare, influenţează reacţia viitoare la o situaţie similară. Atât acţiunile pe care le-ai comis cât şi gândurile pe care le-ai avut în trecut te urmează inconştient producând rezultate bune sau mai puţin bune, în funcţie de natura lor.
Hipnoza cunoaşte limba subconştientului şi ştie cum să comunice direct cu acesta. Hipnoza este calea, este terapeutul subconştientului. Hipnoterapia este este cea mai cunoscută formă de (auto)terapie care lucrează la nivel subconştient, oferind un mod rapid, uşor şi chiar plăcut de schimbare. Oricum schimbarea înseamnă ceva, menţinerea schimbării este cu totul altceva. Hipnoza oferă rezultate pe termen lung, tocmai pentru că lucrează la nivel de crezuri şi credinţe”, conchide preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză, Eugen Popa.