În căutarea feminităţii

Ce înseamnă să fii femeie? E vorba despre fineţe, vulnerabilitate sau independenţă? Despre hotărâre, determinare sau iubire de sine?

Am experimentat de-a lungul timpului cam toate rolurile pe care le poate avea o femeie: de la fiică, prietenă, iubită, soţie până la cel complex de mamă. Nu am avut norocul să văd cum e să fii soră, dar datorită prieteniilor mele profunde am înţeles cumva şi cum e să ai o puternică legătură cu cineva, fără să fie neapărat una de sânge. Îmi cunoşteam rolurile şi ”îndatoririle” aferente, însă îmi doream să mă cunosc pe mine mai bine, să înţeleg ce mă defineşte ca femeie.

M-am căutat în relaţiile cu cei din jur, mi-am analizat reacţiile în momentele importante, am citit cărţi şi am făcut workshopuri de dezvoltare personală. Şi, după câţiva ani buni de căutări, am avut câteva revelaţii copleşitoare, mai ales după workshop-ul O zi de feminitate susţinut de Oana Stoianovici şi cursul de bază Thetahealing, al Oltei Tudose (olteatudose.com). Toate căutările mele, autoanalizele şi oglindirea în cei din jur, dar şi în interior au culminat cu aceste două momente importante care mi-au limpezit viziunea asupra a ce înseamnă să fii femeie.

Recomandări

O zi de feminitate

Oana Stoianovici – interviu despre feminitate

Revelaţiile au venit rând pe rând şi au adus cu ele o linişte şi o înţelegere a tuturor experienţelor prin care mi-a fost dat să trec. Şi să înţeleg ce mă defineşte ca femeie, unde şi cu ce am greşit în relaţiile de până acum şi ce am de făcut de-aici înainte.

Cea mai importantă relaţie este cea cu tine însăţi

Chiar dacă sună a clişeu, eu abia acum am internalizat această idee şi am înţeles de la Oana Stoianovici cum o pot pune şi în practică. Chiar dacă mi-e greu să accept că trebuie să mă pun pe mine pe primul plan (fiind educată că e mai important ce vor alţii), am înţeles că ea se cultivă ca oricare altă relaţie, acordându-mi timp să mă descopăr şi să mă ascult zilnic. Şi că pot face acest lucru creând un spaţiu sacru în care să pot fi aşa cum sunt eu cu adevărat, unde să îmi dau jos măştile purtate peste zi şi unde pot râde sau plânge în voie, unde să mă pot relaxa şi să pot fi eu cu mine.

Am priceput acum (mai bine în al doisprezecelea ceas, decât niciodată) că timpul petrecut cu mine este sacru, că doar astfel încep să mă cunosc cu adevărat. Şi că, aşa cum construim o relaţie cu un bărbat de care ne-am îndrăgostit (avem grijă să ne aranjăm, îi facem cadouri şi surprize) aşa trebuie să facem şi cu noi însene. M-a izbit faptul că relaţia cu mine însămi este acolo unde mă întorc să plâng, unde mă bucur, unde pot fi grasă sau neatentă, unde pot să analizez, unde pot face orice vreau, inclusiv să îmi asum consecinţele deciziilor mele. Şi de unde îmi iau puterea. De a merge mai departe, de a fi creativă, de a manifesta ceea ce sunt eu cu adevărat.

Ai grijă de fetiţa din tine

“Multe dintre fricile şi traumele noastre îşi au rădăcina în copilărie”, spune terapeutul specializat în Thetahealing, Oltea Tudose. Lipsa de iubire sau de manifestare a acesteia în modul dorit de copilul care am fost duce la nişte convingeri şi limitări care ne afectează relaţiile, în special cele de dragoste. Pentru că, aşa cum afirmă Oana Stoianovici, în plină maturitate, noi, de fapt, coexistăm cu fetiţa care am fost cândva. Iar ea are nevoie de protecţie, de iubire necondiţionată şi de respect.

Când am conştientizat cele spuse şi de Oltea şi de Oana, am înţeles de ce eu aşteptam să vină Făt Frumos pe cal alb să mă salveze şi, neapărat, să mă protejeze. Era o dorinţă a fetiţei, nu a femeii adulte. La workshopul ”O zi de feminitate” am înţeles că este important să identificăm nevoile fetiţei (în cazul meu să fie lăsată să fie liberă, nu încorsetată de limitări şi reguli, să îi fie îngăduit să greşească şi să se exprime) şi să i le împlinim noi, nu altcineva. E important să te cunoşti îndeajuns de bine, astfel încât, într-o anumită situaţie, să poţi identifica dacă ceea ce faci este o expresie a nevoilor fetiţei sau este dorinţa ta de femeie adultă.

Şi să înţelegi (eu încă internalizez ideea asta) că niciun bărbat nu poate să împlinească nevoile fetiţei. Doar tu! Ce înseamnă asta? Să îţi dai voie să faci ceea ce ai dorit să faci când erai mică şi nu ai putut sau nu ţi s-a oferit permisiunea. Să iubeşti fetiţa din tine atât de mult, încât să îi faci mici plăceri pe care, poate, ţie ţi le-ai refuza.

Şi am mai avut o revelaţie la cursul de Thetahealing: am înţeles că orice traumă din copilărie (şi când spun traumă nu mă refer doar la violenţă psihică, fizică, ignorare sau neatenţie, ci la orice moment în care sufletul tău de copil ar fi aşteptat atenţie, afecţiune sau iubire şi acestea, din diferite motive, nu ţi-au fost oferite sau la orice limitare ori convingere impuse de părinţi) m-a adus să fac bine azi un lucru pe care fără această traumă, poate nu l-aş fi făcut la fel. Asta susţine Oltea Tudose care mi-a explicat că, în cazul meu, veşnica dorinţă a mamei (profesoară de limba română) de a lua 10 la orice materie m-a făcut (în mod incoştient, evident) să mă străduiesc să obţin 10 şi la recuperarea fiului meu născut prematur. Altfel, mi-a spus ea, poate n-aş fi fost atât de bătăioasă!

Relaţiile tale sunt creaţia ta 

Iubirea de sine, atât de lăudată de psihologi, trebuie practicată zilnic şi materializată în lucruri care ne fac plăcere, în respect pentru corpul nostru, într-o atitudine care să reflecte acest lucru. Şi, odată internalizată şi manifestată, ea are efecte nebănuite în creşterea stimei de sine, a încrederii în propria persoană, dar şi în relaţiile faţă de ceilalţi, mai ales cele de iubire.

“Femeia care practică relaţia cu sine învaţă să creeze relaţii echilibrate cu partenerul de viaţă”, e de părere Oana Stoianovici. O astfel de femeie ştie că a-i spune iubitului ce să facă/ cum să facă este o greşeală, că a avea aşteptări şi pretenţii nu face bine relaţiei. Că tăcerea este cea mai bună soluţie în locul reproşurilor sau discuţiilor aprinse. Că e de ajuns să fii femeie, în contact permanent cu energia ta feminină, cu încredere în tine şi în calităţile tale!