Incursiune în lumea Irinei Gache – artist vizual ce îmbină arta și cuvintele cu psihologia

Sunt expoziții de artă la care mergi cu plăcere. Sunt expoziții la care admiri lucrările. Sunt expoziții care te fac să visezi, dar sunt și expoziții care te fac să-ți pui întrebări. Despre tine. Irina Gache, 36 de ani, este unul dintre acei artiști care știe să îți atingă corzile sensibile cu blândețe. Exact așa cum a învățat la facultatea de Psihologie să comunice cu oamenii. Însă talentul ei de a comunica este nativ. Se joacă cu tine prin diverse forme de artă vizuală: pictură, fotografie, sculptură. Se autodeclară dependentă de cărțile tipărite pe care le citește cu bucuria unui copil ce descoperă cadoul de sub brad. Am făcut câțiva pași în universul plin de oglinzi, cărți, pensule, aparate foto, șevalete, fotografii construit de Irina Gache.

CSÎD: Irina, ai o viață profesională foarte plină și activezi cu succes în multe domenii pe lângă activitățile artistice…

Irina Gache: Da. Am terminat facultatea de Psihologie, dar m-am îndreptat din punct de vedere profesional către scris și artă vizuală. Ca job sunt jurnalistă, content writer, traducător dar în paralel fac și fotografie, pictură și sculptură. Dar pasiunile mele sunt cititul, longboarding-ul, pisicile și sportul, în special înotul. Am o afinitate pentru macabru.  Dar și pentru lucrurile mai ciudate, care se regăsesc adesea și în arta mea, dar și în stilul personal.

Recomandări

Horațiu Lazăr, artist vizual în Barcelona: Despre pasul de a lăsa fotografiile amintiri pentru fotografiile creative

CSÎD: În lumea imaginată și redată de tine prin fotografii și tablouri apar des oglinzi. Ce rol au ele?

Irina Gache: Ador oglinzile de mică fiindcă mereu le-am perceput ca pe niște uși către alte lumi. Nu doar oglinzile ci orice suprafață în care se reflectă imaginea. În ele este o altă lume, identică cu asta, dar invers, unde dreapta devine stânga, iar lucrurile par ușor distorsionate. În același timp, ele pot să-ți arate lucruri pe care nu le vezi. Sau nu vrei să le vezi și să te confrunți cu ele.

Introspecția, oglinzile, întrebare ”De ce?” căi de acces în lumea artistei

CSÎD: Oglinda este metaforic dar și practic un instrument din cabinetele de psihoterapie…

Irina Gache: Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să fac un fel de terapie spontană cu mine în oglindă în momentele când eram foarte încărcată emoțional de durere, dar nu puteam să plâng sau să fiu empatică cu mine. Uitându-mă în oglindă la ochii mei, începeam să mă confrunt cu durerea care era atât de prezentă. Astfel reușeam să mă eliberez plângând. Așadar, rolul oglinzilor în arta mea este de a călători în alte lumi ale imaginației, dar și în propria lume interioară, de care fugim adesea.

CSÎD: Pictezi. Îmi spuneai că de mică ai avut un vis care ți-a dat inspirați că într-o zi vei exprima lumi interioare și cu ajutorul pensulelor…

 Irina Gache: Da, iar anul trecut, în 2022, am avut prima mea expoziție în care expus și picturi, dar și sculpturi realizate de mine. Visul de care ți-am povestit consider că mi-a arătat nu numai exprimarea lumii interioare și a imaginației prin pictură, ci prin artă în general. În vis se făcea că a venit la mine un personaj (fiindcă era înainte de Crăciun, l-am asemănat cu Moș Crăciun) care mi-a dat cadou un săculeț cu un praf magic. Dacă suflam praful magic peste orice tablou, puteam apoi pătrunde în acea imagine și să călătoresc în lumea din spatele ei.

Evident că modul cum ne interpretăm visele este foarte subiectiv și așa ar și trebui să fie. Pe atunci nu l-am interpretat în niciun fel, dar ulterior am simțit că s-a potrivit cu calea pe care a luat-o viața mea din punct de vedere creativ. Oricum, creez foarte mult din vise și ele sunt foarte importante pentru mine atât din punct de vedere psihologic, cât și creativ.

”Îmi place să provoc oamenii care vin la expozițiile mele la introspecție!”

CSÎD: Îmbini într-un mod unic jurnalismul, cu noțiuni din psihologie și arta. Oamenii care vin la expozițiile sau atelierele tale își pun întrebări… Spune-ne te rog, despre bilețelele de la cea mai recentă expoziție a ta…

Irina Gache: În cadrul celei mai recente expoziții de-ale mele, intitulată „Journey to Archetypia” am avut o sculptură care are atârnată de un corn un mic recipient din sticlă cu un mesaj-întrebare în el. Am îndemnat participanții să se gândească ce întrebare le-ar inspira „Mesagera” (numele sculpturii) și să noteze ce le vine în minte pe un bilet sub anonimat, pe care să-l împăturească și să-l pună într-o cutie. Îmi place să provoc oamenii care vin la expozițiile mele să intre într-un proces de introspecție, ca să cunoască mai bine părțile lor inconștiente și să-și folosească imaginația. S-au strâns o mulțime de bilețele în care s-au regăsit întrebări comune tipice dorinței de autocunoaștere, precum „Cine ești?”, „Ce vrei să faci?” dar și întrebări dureroase precum „De ce te tot minți?”

Consider că, deși a durat probabil câteva secunde sau minute ca persoanele să noteze acele întrebări, ele au rămas cumva în interiorul lor și vor da treptat naștere la alte introspecții. Cred că unul dintre rolurile mele ca artist este de a face lucrurile inconștiente să pătrundă în conștient cu scopul de cunoaștere. Cu cât ne cunoaștem mai bine așa zisele părți întunecate (ceea ce se află în inconștient) cu atât avem mai mult control și responsabilitate asupra propriei vieți.

Am judeca mai puțin anumite situații, oameni dacă am înțelege ”DE CE”

CSÎD: Apropo, de întrebări, care este întrebarea ta preferată?

 Irina Gache: Întrebarea mea preferată este de departe „De ce?”. Consider că e o întrebare care te provoacă să cunoști mai multe, să investighezi. Când te întrebi de ce, afli motivele pentru care faci anumite lucruri, este o întrebare foarte introspectivă. De asemenea, atunci când întrebi alte persoane de ce zic sau fac un anumit lucru, poți ajunge să cunoști mai bine acea persoană și motivele sale în loc să o judeci.

Irina are în derulare un proiect fotografic despre corpul uman: ”Nude is not rude”

CSÎD: Totodată, ai semnat un proiect fotografic în care ai prezentat corpuri umane în toată splendoarea lor. Spune-ne mai multe despre ”Nude is Not Rude”.

Irina Gache: Totul a pornit de la ideea cum societatea tinde să privească corpul uman nud în extreme. Fie nuditatea simplă ajunge să fie sexualizată, fie criticată. Dacă nu te încadrezi în tiparele de „frumusețe” dictate de moda actuală, ești considerat/ă urât/ă sau neatrăgător/e. Iar asta face foarte mult rău, fiindcă nu cred că există corp care să fie urât, este vorba doar despre percepție. Ca să nu mai spun de rușinea adânc înrădăcinată în psihicul colectiv că nuditatea e ceva rău.

Pe de altă parte, corpul gol este ceva atât de normal și cu toate astea ne comportăm ca niște primitivi sexualizându-l și când nu ar trebui. Când ești singur/ă și gol/goală îți privești întotdeauna corpul într-un mod sexual-erotic? Dacă nu, atunci de ce o faci când vezi un alt corp nud care nu este într-un context sexual? Toate aceste lucruri am încercat să le abordez prin proiectul Nude is Not Rude. Proiectul nu este încheiat, l-am pus pe pauză în perioada pandemiei, dar urmează să-l reiau fiindcă mi se pare important și aș vrea să fac și o expoziție cu el.

Ce este pictura intuitivă?

CSÎD: Ești promotorul picturii intuitive. Cum se desfășoară aceste ateliere și ce se poate descoperi la finalul lor?

Irina Gache: Înainte să vină pandemia, începusem să fac ateliere de pictură intuitivă. Ele au luat naștere din pasiunea mea pentru psihologie și autocunoaștere combinată cu experiențele personale cu pictura ca o formă terapeutică. Pictura intuitivă practicată de mine este un pic diferită de cum e ea definită și practicată per se. Nu am făcut ateliere cu mai mult de 5 persoane deodată și procesul în sine are și o notă analitică și reflectivă.

În pictura intuitivă nu trebuie să știi să desenezi sau să pictezi, ci să îți lași mâna purtată de ce-ți dictează interiorul. Toate sesiunile mele de pictură intuitivă au o temă introspectivă cu care participanții se vor confrunta în timpul procesului. La finalul unei sesiuni, aceștia pleacă cunoscându-se mai bine, eliberând anumite stări prin pictură, dar și încărcați cu un flux nou de creativitate. Am avut la un atelier și o profesoară de desen, care nu mai pictase de mult timp fiindcă se simțea blocată. La atelier a pictat două tablouri și a reușit să-și elibereze creativitatea stagnată. Urmează să reiau anul acesta atelierele de pictură intuitivă, dar ocazional mai ofer sesiuni private fie online (pentru asta participanții trebuie să aibă ei materialele necesare), fie în persoană.

Surse inspirație și energie: visele, motanul Hermes dar și înotul

CSÎD: Ce te inspiră?

 Irina Gache: Visele pe care le am noapte de noapte, fantasmele. Practic inconștientul personal și cel colectiv reprezintă sursele mele nesfârșite de inspirație. Mă mai inspiră marea, arta, prietenii, familia și motanul meu, Hermes.

CSÎD: Cum îți faci lumea mai bună?

Irina Gache: Cred că lumea mea devine mai bună prin mai multe căi: introspecție, timpul petrecut cu cei dragi. Acord atenție lucrurilor care îmi fac bine și le continui. Încerc să mănânc cât mai nutritiv și echilibrat și să fac sport zilnic.

Pe Irina o puteți urmări aici: www.facebook.com/IrinaInWonderland

www.instagram.com/irinagache/?hl=en