Ioana Dăian, jurnalist -”Nimic nu m-a pregătit pentru întâmplările prin care am trecut ca imigrant în UK”

”Curajul se învață. Sau, mai bine zis, dacă ne luăm la trântă cu viața, devenim din ce în ce mai buni, câștigăm tot mai multe bătălii. În primul rând cu noi înșine, în lupta cu fricile și neputințele noastre” așa își începe povestea imigrării în UK, Ioana Dăian. Ea a găsit forța și oportunitatea să plece din România acum 6 ani, când avea 46 de ani. Despre ce a descoperit bun, dar și despre cât de complicat este să fii singur printre străini ne va povesti într-o serie de interviuri exclusive. 

CSÎD: Dragă Ioana, te rog să te prezinți în câteva fraze.

Ioana Dăian: Sunt Ioana Dăian, un om obișnuit. Până la 46 de ani am locuit în București, iar acum șase ani viața mi-a purtat pașii în Marea Britanie. Până atunci aș putea spune că am avut o viață cât de cât normală. Mi-am făcut facultatea, m-am căsătorit la 22 de ani…Spun cât de cât normală deoarece, după o copilărie idilică, m-am confruntat cu depresia pricinuită de boala și pierderea mamei pe când aveam doar 17 ani, destrămarea restului familiei, niște întâmplări neobișnuite și absurde în care era să-mi pierd viața… Toate aceste lucruri m-au modelat, m-au întărit deși nu eram conștientă de acest lucru la momentul respectiv. Luptele acestea pentru supraviețuire m-au obligat la introspecție, m-au făcut să analizez ce nu am făcut bine, ce ar trebui să fac să mă simt împlinită.

Recomandări

Adela Dumitrașcu – Despre îndeplinirea visului din copilărie de a avea o meserie specială- oceanograf

Daniela Ulieriu global traveler, scriitor & jurnalist: Despre întâlnirea cu prințesa cameruneză Ly Dumas

Ioana a schimbat de mai multe ori aria profesională

CSÎD: Câte joburi ai schimbat până acum?

Ioana Dăian: Mi-am schimbat (pentru a patra oară în 20 de ani) jobul care mă făcea nefericită și am devenit jurnalistă pe domeniul medical. M-a ajutat mult faptul ca tatăl a fost doctor iar mama biolog, se discuta multă medicină la mine în casă. Cei zece ani în care am fost jurnalistă au fost printre cei mai benefici din viața mea.

CSÎD: Dar viața ne obligă să o luăm mereu de la capăt…

Ioana Dăian: După 10 ani de jurnalism, revistele la care lucram au fost vândute unui alt trust care a ales să concedieze toți jurnaliștii, păstrând paginile libere pentru reclame. Trei ani am încercat să îmi găsesc un nou job, fie conform calificărilor mele existente, fie a celor dobândite în cei trei ani. Mi-a fost imposibil. Evident, am început să avem probleme cu banii, să ne certăm din cauza asta.

Șansa unui job în Uk a venit pe neașteptate

CSÎD: Cum ai luat decizia să te muți din România?

Ioana Dăian: Într-o zi, îmi amintesc că erau aproape 40 de grade afară și n-aveam bani să-mi cumpăr o sticlă de apă minerală. M-am hotărât să plec cu prima ocazie din țară, “atât timp cât mai am două mâini, două picioare și mintea la locul ei”.

CSÎD: Ocazie care s-a ivit parcă peste noapte… 

Ioana Dăian: Când o prietenă jurnalistă, emigrată de 4 ani în UK, s-a întors în România să organizeze un târg de joburi pentru UK. Nu erau în domeniul meu, eu mă duceam doar să-mi vizitez prietena. Din vorba în vorbă, patronul ei englez mă întreabă dacă n-aș vrea un job ca secretară/PR pentru o prietena de-a lui. A sunat-o în momentul acela, mi-a dat-o la telefon și în 15 minute aveam jobul. Când i-am spus soțului meu că plec nu i-a venit să creadă. Nu aveam nici măcar pașaport. În două săptămâni coboram din avion în țara lui Shakespeare.

Cum a mers integrarea în UK

CSÎD: Ce ai descoperit bun ?

Ioana Dăian: Am plecat în UK fără să cunosc pe nimeni acolo dar, fiindcă am ajuns printr-o agenție de forță de muncă, mi s-a oferit un curs de calificare (plătit în rate lunare din salariu), mi s-a găsit cazare și tot agenția s-a ocupat să ne deschidă cont în bancă, un lucru greu de făcut fiindcă trebuie să faci dovada că locuiești la o adresă. Pentru asta, trebuie să ai contract de muncă legal, contract de închiriere al unei case, utilități trecute pe numele tău. Tot agenția ne-a dat numărul de telefon unde ne-am programat la interviu pentru a obține numărul de asigurări sociale, număr fără de care nu poti lucra legal în Anglia. Având numărul de asigurări sociale, a fost de asemenea foarte ușor să mă înscriu la medicul de familie, printr-o simplă cerere lăsată la recepția clinicii de care aparțineam cu adresa.

CSÎD: Ai putut folosi studiile din România?

Ioana Dăian: Un alt lucru bun a fost faptul că am putut să-mi echivalez toate diplomele și cursurile de calificare făcute în România. Una dintre diplomele mele era de Geografie și m-am gândit să mă fac profesoară, nu știam engleza atât de bine pentru a fi jurnalistă. Dar, pentru a fi profesoară în UK trebuia să am bacalaureatul la engleză și, datorită faptului că acum 6 ani UK era în UE, am făcut un an la colegiu fără a plăti și am putut susține examenul de bacalaureat la Limba Engleză.

Ioana se specializează în consiliere psihologică în Anglia

CSÎD: Și până la urmă ce profesie vrei să urmezi în Anglia?

Ioana Dăian: Între timp însă, m-am gândit mai bine și am hotărât să îmi urmez pasiunea de a investiga natura umană și a ajuta oamenii să-și depășească traumele emoționale. De aceea m-am apucat să studiez trei ani “Counselling “, psihologie cum i-am spune noi. Acum aștept să îmi completez numărul de ore de practică pentru a mă putea asigura și a putea să-mi deschid propriul cabinet.

Fotografie de la nunta Ioanei cu Mark Piggott

CSÎD: Să ne întoarcem la povestea începuturilor tale în UK. Ce ai descoperit rău?

Ioana Dăian: Când am plecat, mă pregătisem sufletește să îmi fie greu vreo doi ani. Însă nu mi-am închipuit că îmi va fi chiar atât de greu. Jobul s-a dovedit a nu fi deloc așa cum îmi fusese descris la telefon, eram pusă să fac multe alte lucruri care nu erau în “job description “, unele atât de umilitoare încât îmi este greu și să vorbesc despre ele. Eram acolo, așa cum mi s-a spus, “not to think, but to execute”. Cam 6 luni am plâns aproape în fiecare seară.

CSÎD: Era o opțiune să revii în țară?

Ioana Dăian: Când mi se părea că nu mai suport îmi ziceam: pot să mă întorc oricând acasă, în definitiv România nu pleacă nicăieri de pe hartă… Rezistam fiindcă îmi doream din tot sufletul să-mi aduc familia, să le ofer copiilor mei șansă la o viață mai bună.

Într-o singură zi a pierdut și jobul și locul în care locuia

CSÎD: Descrie-ne cel mai greu moment prin care ai trecut in Anglia.

Ioana Dăian: Nimic nu m-a pregătit însă pentru întâmplările prin care am trecut în UK. Din iadul primului job am ieșit într-un mod foarte neașteptat și aș putea spune că îmi  datorez salvarea firii mele bătăioase. Pe scurt, o colegă m-a acuzat, total pe nedrept, de neglijență în serviciu. Era ceva minor (se rătăcise o chitanță) dar patroana mea a vrut să îmi dea o sancțiune disciplinară în scris și să mă penalizeze cu 10% din salariu timp de șase luni. Am ripostat, iar șefa a închis contractul de muncă în acel moment.

Alături de Neli, prietena din Bulgaria care i-a oferit un loc de cazare

CSÎD: Nu era chiar singura surpriză…

Ioana Dăian: Și lucrurile au continuat în același mod absurd. Când am ieșit din tură, am ajuns la gazda la care stăteam, mi-am descoperit toate lucrurile aruncate în grădină, deși chiria era plătită pentru încă o lună. La întrebarea de ce a făcut asta, gazda mea, pe care o considerasem până atunci prietena mea, mi-a răspuns: “fiindca motanul meu te iubește mai mult decât pe mine”. (Lucru adevărat, de altfel). Să fi fost aceasta o mostră de umor englezesc? Așa îmi place să mă gândesc acum, deși în momentul acela am pierdut o “prietenă”.

CSÎD: Șocant… Ce ai făcut?

Ioana Dăian: Era ora 22.00, în luna februarie și eu eram sub cerul liber. Alte patru “prietene” mi-au dispărut instantaneu din agendă fiindcă nu mi-au oferit o noapte găzduire deși locuiau singure în vile imense. M-a salvat de pe stradă Neli, o colegă bulgaroaică cu care am devenit bună prietenă din acel moment. Cred că toate aspectele negative ale planetelor mi se aliniaseră în acea zi fiindca a doua zi , deși era zi de salariu, am descoperit că agenția mi-a oprit toți banii datorați (făcusem un curs cu ei în prima săptămână când am venit în UK). Chiar dacă în contract se stipula că îmi pot opri doar 80 de lire lunar, ei mi-au luat tot salariul. Mai puțin 38 de lire. Nici de avion să mă întorc în România nu-mi ajungeau. (VA URMA)