Ioana Silly: Povestea farmacistei românce ce a trecut prin epidemii de Ebola, holeră și rujeolă în zone de conflict

”Înainte de a începe cu ajutorul umanitar am lucrat în diferite farmacii și spitale. Am fost manager la 2 farmacii private timp de 4 ani, cu o echipă de 10-12 angajate. În 2013, mi-a povestit o colegă de servici despre un masterat în ajutor umanitar și m-am decis să aplic. Am urmat apoi cursuri de introducere în geopolitică, antropologie, gestiunea proiectelor umanitare, sănătate publică și drept internațional umanitar” spune Ioana Silly, farmacist înrolat la Medici Fără Frontiere. Despre lecțiile de viață pe care le-a învățat în cele ce urmează.

CSÎD: În ce constă jobul dvs la Medici fără Frontiere?

Ioana Silly: În general, farmaciștii care lucrează la Medicii Fără frontiere sunt responsabili pentru aprovizionarea cu medicamente si produse medicale, și pentru a face o previziune a cantităților necesare. Pregătim comenzile de medicamente și apoi le distribuim proiectelor noastre în zonele în care lucrăm. Obiectivele noastre principale sunt de a oferi o bună calitate a medicamentelor pe care le furnizăm, asigurând condiții bune de depozitare a medicamentelor mai ales cele care trebuie stocate la rece cum ar fi vaccinurile.

Recomandări

Dr. Gheorghe Zastavnitchi, chirurg care pleacă în misiuni umanitare în zone de conflict – ”România este…

Adela Dumitrașcu – Despre îndeplinirea visului din copilărie de a avea o meserie specială- oceanograf

Rujeola, boli diareice, malaria – probleme ce pun în pericol viața în multe zone din lume

CSÎD: Ce probleme de sănătate și ce probleme au în general comunitățile de refugiați?

Ioana Silly: În faza de urgență, cele mai frecvente boli transmisibile, care împreună sunt responsabile pentru cele mai ridicate rate de morbiditate și mortalitate, sunt rujeola, bolile diareice, infecțiile respiratorii acute și malaria. Diareea este una dintre principalele cauze de deces la copii din cauza deshidratării acute. Datorită condițiilor igienice și aglomerate în care trăiesc oamenii în lagărele de refugiați, populațiile de refugiați prezintă un risc mai mare de focare de boli transmisibile (rujeolă, holeră, shigeloză, meningită, tifos etc.).

CSÎD: Asta pe lângă bolile pe care le știm și noi…

Ioana Silly: Da. În funcție de context, mai apar și probleme cu bolile cronice (diabet, boli cardiovasculare, boli respiratorii cronice, etc.), deoarece bolnavii nu mai au acces la medicamentele lor obișnuite. Aceasta poate provoca complicații și agravarea bolilor de bază și îi pot face mai predispuși la boli infecțioase.

CSÎD: Cine sunt cei mai vulnerabili în fața bolilor?

Ioana Silly: Din totalitatea refugiaților, femeile, copiii și bătrânii sunt extrem de vulnerabili în perioade de resurse limitate, cu rate deosebit de ridicate de mortalitate, morbiditate și malnutriție comparativ cu bărbații.

CSÎD: Au parte și de suport psihologic cei aflați în dificultate?

Ioana Silly: Un aspect care a fost destul de mult timp neglijat, dar care se bucură din fericire acum de mult mai multă atenție, sunt bolile psihice. Mulți refugiați trec prin evenimente traumatizante (violență, violuri, răni, pierderea membrilor de familie, tortură ș.a.m.d.) și suferă de depresii și sindrom post-traumatic. În proiectele unde lucrăm cu refugiați, oferim acum și suport psihologic ori de câte ori este posibil și avem psihiatri și psihologi care acompaniază pacienții, pe lângă recuperarea fizică.

Apa curată, hrana, adăpost – foarte utile de asemenea pentru cei aflați în zone de conflict

CSÎD: Pe lângă îngrijiri medicale, ce mai este de ajutor acolo?

Ioana Silly: Furnizarea de alimente adecvate, apă curată, condiții bune de igienă personală și adăpost s-a demonstrat a fi de multe ori mai eficiente decât intervențiile pur medicale. În afara tratării bolilor infecțioase și cronice, activitățile conduse de Medicii Fără Frontiere includ mereu și componente de  prevenirea bolilor, promovarea sănătății, reabilitarea nutrițională, supravegherea, detectarea rapidă și controlul bolilor.

CSÎD: O femeie în zone de conflict nu este tocmai imaginea la care visăm. Totuși, ce ați învățat în aceste misiuni?

Ioana Silly: Unul dintre cele mai esențiale lucruri pe care le-am învățat în misiune, este să nu pleci niciodată cu ideea că tu ești cel/cea care va schimba totul. Cel/cea care știe mereu mai bine ce trebuie făcut în orice situație sau care are soluția magică la toate problemele. Nu există o soluție unică, fiecare misiune este altfel și trebuie să știi să te adaptezi la situație context și cultura locală într-un mod unic.

CSÎD: Fiecare lume are propriile reguli, tu ai vii din altă lume…

Ioana Silly: Când ajungi într-un loc nou te pot izbi anumite lucruri și să ai imediat impulsul de-a judeca metodele și modalitățile de lucru, de-a schimba ce ți se pare că nu funcționează. Din experiența mea, ce merge bine într-un loc, nu trebuie neapărat să dea aceleași rezultate în alt context. De fapt, nici nu trebuie să iei deciziile singur, avem echipe mari și colegii noștri localnici cu mare siguranță sunt în acele proiecte de mult timp. Ei știu istoria, știu ce funcționează și ce nu, știu ce s-a mai încercat și altă dată. Este important să îți iei destul timp la începutul unei misiuni de a observa și înțelege contextul, cultura, istoricul activităților. De cele mai multe ori, există un motiv pentru care anumite lucruri sunt făcute așa și nu altfel.

Cum este adaptarea la noul loc de muncă

CSÎD: Cum v-ați adaptat la stilul de viață din aceste tabere?

Ioana Silly: Nu aș putea spune că acomodarea mi-a fost grea, deoarece înainte de a pleca în prima misiune am avut mult timp să mă pregătesc mental și psihologic. În general nu am probleme de aclimatizare, nici cu diferențele de fus orar, nici cu temperaturile. Cu stilul de viață mai simplu și restricțiile de mișcare m-am obișnuit destul de repede.

La început am fost foarte conștientă (și poate puțin paranoidă) cu măsurile de igienă din teama de a mă infecta cu vreo boală, dar după un timp multe chestii devin automatisme. De exemplu să nu speli fructe și salată cu apa de la robinet, sau spălatul frecvent al mâinilor. Când sunt în zone cu un context de înaltă securitate, atenția îmi este mai crescută și m-am antrenat să scanez cu ușurință un loc pentru a evalua dacă ceva nu este în regulă sau dacă există vreun pericol potențial.

CSÎD: Ați fost mai mereu cu colegii de muncă…

Ioana Silly: Ce poate să fie mai greu este faptul că petrecem 24 de ore din 24 cu același grup restrâns de persoane. Într-un job normal, chiar dacă nu te înțelegi cu vreun coleg, după servici pleci acasă. Noi locuim cu aceiași oameni cu care lucrăm. Și dacă proiectul este foarte izolat, nu prea avem posibilitatea de a cunoaște multe alte persoane. Asta are avantajele și dezavantajele sale. Pe de-o parte nu ești niciodată singur și ai mereu pe cineva în apropiere cu care poți vorbi și socializa. Echipele sunt de obicei foarte unite și organizăm mereu în grup tot felul de activități, fie jocuri, sport, filme, petreceri și câteodată mici excursii.

În ce condiții trăiesc cei care se înrolează în misiunile umanitare din zone de conflict

CSÎD: Unde dormiți? În ce constă activitatea?

Ioana Silly: Condițiile de viață diferă de la misiune la misiune. În capitală echipele de coordonare trăiesc în condiții destul de bune. De multe ori avem camere spațioase cu baie separată sau aer condiționat. În proiecte, trăim în condiții simple, fie în case închiriate, în colibe de lut sau în corturi. Dușurile, toaletele și bucătăria sunt la comun, dar fiecare își are camera sau cortul lui. Se poate întâmpla să nu avem apă curentă și atunci trebuie să luăm apă de la țeavă pentru toalete și să ne dușăm din găleată. Camerele fiind destul de mici, ne petrecem mai tot timpul în spațiile comune, cu ceilalți colegi împreună.

Casele sunt de obicei în apropiere de spitalele unde lucrăm. Dar pentru a ajunge în centrele de sănătate în satele mai îndepărtate, echipele de mobilizare și sensibilizare petrec în fiecare zi 3-4 ore pe drum. În proiecte cum ar fi de exemplu Old Fangak în Sudanul de Sud, sat așezat cu totul într-o mlaștină pe malul Nilului, nu folosim deloc mașini.

Transportul de la casă la spital se face cu barca, și avioanele de aprovizionare nu pot ateriza pe timpul ploilor, așa că trebuie să facem provizii de mâncare și medicamente pentru câteva luni.

Ioana a participat la 5 misiuni umanitare până acum

CSÎD: În ce zone ați fost până acum? Plănuiți să mai plecați?

Ioana Silly: Din 2016 până acum am completat 5 misiuni, acum sunt într-a 6-a misiune. Am fost de două ori în Rep. Dem. Congo (una dintre cele două misiuni a fost misiune de urgență în epidemia Ebola). Am mai fost în Irak, în Filipine și în Sudanul de Sud. Iar din martie 2021 sunt în Nigeria pentru o perioadă de 12 luni.  În cei 5 ani de când lucrez cu Medicii Fără Frontiere, am avut ocazia de a trece prin toate posturile pentru farmaciști: am fost pe teren în proiecte cu programe de chirurgie, nutriție, HIV & tuberculoză, maternitate/ ginecologie/ neonatologie. Am lucrat în spitale cu pacienții și echipele medicale. Am trecut prin epidemii de Ebola, holeră și rujeolă. Și în ultimii ani am fost în echipele de coordonare în capitală supervizând depozitele centrale de produse medicale.