Jurnalul unei femei care povesteşte ce îşi doreşte de la un bărbat

Omul are nevoie de o poveste pentru a învăţa să îşi trăiască viaţa.

„Toate femeile se întreabă ce îşi doresc bărbaţii şi invers. Pare că este o întrebare la care nu poate răspunde nimeni cu adevărat. Ceea ce am descoperit destul de repede şi despre mine, după ce am început şedinţele de psihoterapie cu tine. Eram în depresie şi credeam că nu există bărbat care să mai fie în stare să iubească o femeie.

Moment în care m-ai întrebat ce înseamnă pentru mine să fiu iubită. Credeam că am o mie de răspunsuri, dar am descoperit că nu este nici pe departe aşa.

Recomandări

Jurnalul unui bărbat concediat şi înşelat de nevastă care a căzut pradă depresiei

Jurnalul unei soţii geloase ajunse în pragul disperării

Mi-ai spus că iubirea are la bază comunicare, afecţiune, atenţie, sprijin, suport emoţional, incitare, excitare, preludiu, dorinţa de a dărui şi bucuria de a primi. A fost extrem de greu să înţeleg termenii şi să îi transform în dorinţe personale. Tot ceea ce ştiam să fac, asta am descoperit rapid, era să mă plâng că nu mai există prinţul pe cal alb.

Dincolo de asta, habar nu aveam exact cum ar trebui să arate sau să se comporte. Eram ca într-un film prost de dragoste. Ştiam doar că vreau, fără să ştiu exact ce. Şi îmi imaginam că am de oferit enorm, dar fără să pot explica ce anume…

Trist, dar adevărat. Am avut nevoie de câteva luni să mă înţeleg pe mine şi nu mi-a fost deloc uşor. Cum oare putea până atunci cineva să mă iubească, dacă eu însămi nu ştiam mare lucru despre mine?

Ţi-am dat dreptate când ai spus că o femeie îşi doreşte stabilitate şi predictibilitate. În sfârşit, mintea mea începea să capete nişte repere de la care să încep cu adevărat să mă descopăr.

Aşa am descoperit că pentru mine şi pentru oricare femeie stabilitatea este extrem de importantă. Vrem stabilitate emoţională, adică să ne simţim iubite, adorate, sprijinite, complimentate, dorite. Vrem stabilitate financiară. Unele ne-o creăm singure, altele vrem să ne fie asigurată de partener. Apoi mai vrem să avem un partener cu care să ne mândrim. Să fi realizat şi el ceva, nu să îl luăm de crescut.

Sexul. Acest paradox în care se pare că toţi cădem. Niciuna dintre prietenele mele nu pare să fie încântată de viaţa ei sexuală. Dar, din nou, am înţeles că nu ştim să cerem, nu ştim să primim, nu ştim să oferim.

Toate visăm să vină un EL care să ne ia pe sus şi să ne ducă pe culmile extazului. Am fost surprinsă când m-ai rugat să mă pun în pielea bărbatului. Niciuna nu o facem cu adevărat.

Credem că pentru el contează doar sexul oral sau sexul la repezeală. Dar să îmi pun problema cum ar putea un bărbat să ştie ce îşi doreşte o femeie… nu o făcusem niciodată. Într-adevăr, sunt femei pentru care preludiul ţine 3 minute, iar pentru altele 30. Sunt femei care îşi doresc sex sălbatic, iar altele romantic. Şi culmea culmilor, de fapt, toate îşi doresc toate formele de sex posibile, doar că în momente şi în situaţii diferite. Am râs din tot sufletul dându-mi seama cât de încuiate suntem prefăcându-ne că suntem victime, când de fapt, noi eram călăii.

Aş vrea să fie bine, dar ştii tu când, ştii tu cum, ştii tu în ce fel. Cam aşa sună cerinţa simplu de absurdă pe care o avem de la un bărbat.

Psihoterapia nu este pentru nebuni şi nici nu reprezintă doar vorbe. Eu am învăţat multe despre mine, despre sexul opus şi pot spune că viaţa mea a căpătat un alt sens.”

Autor: Psiholog Constantin Cornea