Lucratul împreună dăunează cuplului?

Cât de bine sau cât de rău îi face unui cuplu decizia de a şi lucra împreună, pe lângă spălatul vaselor, crescutul copilului şi alesul filmului de duminică seara?

Unii ar spune că e cea mai proastă hotărâre cu putinţă, alţii ar vorbi despre o sudare a relaţiei, cum nu se poate mai bună.

La un prim sondaj făcut printre amicii mei, scorul a ieşit clar în defavoarea acestei mutări. Cam 98%, să spun, dintre cei chestionaţi de mine în legătură cu subiectul de care urma să scriu s-au declarat fie „împotrivă”, fie „total împotrivă”. Argumentele au variat de la „nu-ţi pui niciodată toate ouăle în acelaşi coş” – o sugestie că dacă nu merge relaţia, te vei trezi în pom şi financiar, căci se destramă şi colaborarea, până la „e groaznic să stai de dimineaţă până seara nas în nas cu acelaşi om”.

Recomandări

Când jobul devine o otravă

V-ati plictisit de jobul vostru? E vremea „luatului de la capat”

Puţinii oameni cărora nici nu le surâdea, nici nu le displăcea total ideea mergeau pe cartea unei relaţii mai închegate, odată cu trăirea acestei noi experienţe profesionale.

Până când îndatorirea profesională ne va despărţi?

Lucrurile nu sunt, totuşi, nici atât de negre cum le zugrăvesc unii, nici atât de roz, pe cât le-ar visa alţii. Decizia de a lucra împreună nu e o decizie ce pică întocmai ca o panseluţă la ureche pentru partenerii implicaţi. De pildă, argumentul de mai sus, cu statul nas în nas este perfect adevărat.

Cei doi parteneri de aşternut şi termen de predare a diverselor taskuri, se vor pomeni că petrec 25 din cele 24 de ore ale unei zile împreună. Nu spun că se plictisesc neapărat – deşi, la un moment dat, cineva se va plânge de rutină şi de socializat prea puţin, un apropo că vede aceeaşi faţă iar şi iar. Spuneam doar că timpul pentru conflicte – inevitabile, în orice cuplu – va fi mai mare, dacă deveniţi colegi de pat şi de muncă.

Aşadar, trebuie nervi mai tari, răbdare mai ascuţită. E bine să faci compromisuri pe probleme de serviciu, aşa cum faci pe subiecte casnice, atunci când lucrezi cu jumătatea? Nu vă grăbiţi să răspundeţi „da!”, ca mine. Psihologii spun că atunci când credeţi cu tărie că un lucru, profesional vorbind, trebuie să fie într-un fel anume, atunci ţineţi cu dinţii de asta, chit că interlocutorul – partenerul – vă predispune la compromis.

Un program strict privind lucrul şi relaxarea de după poate fi de mare folos, aşa că încercaţi să ţineţi, pe lângă agenda fiecăruia, şi o agendă comună. Unele lucruri vor părea mai greu de spus/ rezolvat cu partenerul de viaţă şi nu cu un subaltern sau coleg oarecare, dar important e să le identificaţi şi apoi să vă luptaţi să le verbalizaţi.

Dacă trec lunile şi simţiţi că relaţia de după programul de lucru are de suferit, ştiţi ce aveţi de făcut: comunicaţi, încercaţi să rezolvaţi, iar dacă situaţia bate pasul pe loc, trimiteţi CV-uri în alte părţi.

Nicio căruţă de bani – pe care vă gândiţi că o puteţi câştiga împreună – nu merită sacrificiul unei relaţii care mergea până să mutaţi biroul în dormitor.