Mai e vreo speranţă? Cum ne ferim de „Demenţa digitală”

Televizor, calculator, laptop, tabletă, telefon smart, e-book, console video, conducere asistată de GPS. Toate aceste gadgeturi au apărut ca să ne înlesnească accesul la informaţii, să ne uşureze existenţa şi să pună progresul tehnologic în folosul individului. Dar dacă pentru toate acestea plătim un preţ prea mare, inclusiv cu sănătatea noastră şi a copiilor noştri?

Răspunsul îl oferă Manfred Spitzer, detaliind în cartea sa, „Demenţa digitală”, apărută la editura Humanitas, efectele de necontestat pe care le are asupra creierului folosirea îndelungată şi necontrolată a mediilor digitale. Documentată cu sute de studii ştiinţifice realizate pe eşantioane diverse, cartea profesorului Spitzer atrage atenţia că nu neapărat ceea ce e nou este şi benefic.

Recomandări

”Ruşinea la copii”- de unde vine şi cum îi putem ajuta

Psihologia mulţimilor: studiu de caz – panica indusă de noul coronavirus

Taximetriştii londonezi, campioni la orientare

Exemplul cel mai elocvent şi mai şocant cu care debutează cartea este cel al taximetriştilor londonezi, care au demonstrat cele mai ridicate abilităţi de orientare spaţială, prin prisma faptului că sunt obligaţi să cunoască şi să reţină numeroase trasee, de cele mai multe ori, fără ajutorul sistemelor GPS.

Recomandări

”Ruşinea la copii”- de unde vine şi cum îi putem ajuta

Psihologia mulţimilor: studiu de caz – panica indusă de noul coronavirus

Termenul de „demenţă digitală” atrage cu sine nu doar afecţiuni de natură neurologică, ci şi obezitate, probleme cardiovasculare, probleme ale sistemelor muscular şi osos, probleme comportamentale grave, tulburări psihotice.

Generaţia nativilor digitali este departe de a avea abilităţi extraordinare, ba mai mult, mulţi dintre ei ajung în sălile de tribunal, acuzaţi de tulburări sociale şi chiar de crime.

Creionul ajută la învăţarea eficientă, nu laptopul 

Profesorul Spitzer analizează concluziile specialiştilor în educaţie, care atenţionează că folosirea mediilor digitale în educaţia copiilor nu prezintă, pe termen lung, niciun beneficiu. Studiile arată că, în acest domeniu, metoda clasică a scrisului de mână, a învăţării cu profesor şi cu ajutorul manualului tipărit contribuie la sedimentarea mai bună a informaţiei, ajutând, în acelaşi timp, să se formeze conexiuni neuronale noi.

Cartea lui Manfred Spitzer, departe de a demoniza mediile digitale, cumulează date din diferite zone ale lumii privind impactul asupra performanţelor sociale şi şcolare ale copiilor.

România nu lipseşte din aceste date, fiind menţionat programul prin care, în 2008, familii defavorizate au primit vouchere pentru achiziţionarea de laptopuri pentru copii. Urmărind rezultatele acestei politici, studii ulterioare au demonstrat că rezultatele şcolare au fost slabe, copiii folosind laptopurile preponderent pentru jocuri.

Surprinzătoare este reacţia decidenţilor politici puşi în faţa datelor. Profesorul Spitzer dezvăluie nu numai lipsa de acţiune a ministerelor germane, dar şi o reacţie disproporţionat de virulentă a politicienilor, membrilor clerului şi a unor reprezentanţi ai mediului academic, ceea ce îl face să concluzioneze amar: „Trebuie să fim foarte atenţi atunci când un om de ştiinţă spune ceva despre mediile digitale. Dacă le laudă, ar trebui să cercetăm cine îl plăteşte.”

Situaţia este foarte gravă, dar nu fără speranţă

„Demenţa digitală” înseamnă pentru creierul adulţilor încetinirea sa, îngreunând procesarea informaţiilor şi accelerând deteriorarea funcţiilor sale. Pentru tineri, efectele sunt însă mult mai dramatice: dezvoltare deficitară din punct de vedere mental, social şi emoţional. Iar tinerii sunt, conform profesorului Spitzer, nepermis de mult expuşi. Să fim fără de speranţă?

„Situaţia este foarte gravă, dar, dacă am fi fost fără speranţă, nu aş fi scris această carte”, ne spune autorul.

Ca orice medic care se respectă, prof.dr. Spitzer nu uită să lase şi nişte sfaturi pe care fiecare dintre noi le poate urma, asigurându-ne că, spre deosebire de problema încălzirii globale, încetinirea demenţei digitale poate fi eficientă, dacă acţionăm la nivel individual.

Prof. dr. Manfred Spitzer este directorul Spitalului Universitar de Psihiatrie şi al Centrului de Transfer pentru Cercetare şi Neuroştiinţe din Ulm, pe care le-a înfiinţat în 2004. În calitate de psihiatru şi cercetător în neuroştiinţe, el lucrează la interfaţa dintre minte şi creier în zonele neuroştiinţei cognitive şi sociale. Este gazda show-ului german de televiziune Geist und Gehirn (Minte şi creier), unde împărtăşeşte publicului larg rezultatele cercetărilor sale în domeniul neuroştiinţei.