Lucrul de acasă, în contextul pandemiei, s-a dovedit a fi mană cerească pentru unii angajați: puteau, în sfârșit, să doarmă un pic mai mult, să scape de naveta zilnică până la birou și de agitația spațiilor deschise din birou. Pe de altă parte, alții au resimțit lucrul de acasă ca pe un pumn în moalele capului, la pachet cu epuizare și lipsă de motivație, cel mai des raportate dificultăți care apar în privința lucrului de acasă.
Conform Paulinei Sobiczewska, trainer și specialist în psihoeducație, „nu putem fi productivi și obține satisfacții din munca noastră, dacă ignorăm bazele fiziologice ale eficienței, și anume alimentația, hidratarea și mișcarea zilnică”.
După un an și jumătate de pandemie, atât în cercetarea obiceiurilor de lucru curente, cât și în conversațiile noastre obișnuite, cea mai frecventă întrebare este: te întorci la birou când se termină pandemia?
În multe cazuri, răspunsul nu e deloc evident. Pe de-o parte, anumiți angajați vor să revină la birou cât mai curând posibil; pe de altă parte, aproximativ același grup de angajați dorește să rămână acasă cât mai mult posibil.
Un aspect interesant e faptul că „nu știu” e un răspuns la fel de popular ca „da” și „nu”; cu alte cuvinte, o parte dintre noi nu ne-am lămurit cu privire la așteptările și nevoile pe care le avem.
Totuși, poate nu e nevoie să ne limităm la o parte a baricadei. Multe companii au în plan o soluție de lucru hibridă, în viitorul apropiat, adică o combinație de lucru la birou în anumite zile ale săptămânii și lucru de acasă în celelalte zile.
Lucrul de la birou a fost bine organizat, dar lucrul de acasă ne demonstrează că dificultățile cu care ne confruntăm nu țin doar de problemele de conectivitate în timpul unei ședințe importante și de accesul redus la server. A venit momentul să ne abordăm și nevoile, sănătatea și motivația.
În primul rând, trebuie să înțelegem că nivelul nostru de motivație depinde în mare măsură de noi. Dacă deținem controlul asupra nevoilor noastre fizice, emoționale și psihice, le putem satisface cât putem de bine, ceea ce ne determină motivația de a acționa. Pe de altă parte, în contextul motivației, se aplică expresia „spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești”.
Motivația este activată de așa-zișii neuroni oglindă, care se activează când repetăm activități supra cărora avem control și când îi observăm și pe alții care fac care aceste activități. Deci e adevărat că preluăm motivația oamenilor cu care intrăm în contact – motivația și lipsa de motivație sunt la fel de molipsitoare precum căscatul!
Cheia către motivație este, de fapt, nivelul nostru cotidian de stimulare. Nu poate fi prea mică sau prea mare și trebuie să ia în calcul nevoile noastre individuale.
Când suntem copleșiți de stimuli și resimțim anxietate excesivă, trebuie să reducem nivelul stimulilor, apelând la meditație, exerciții de mindfulness sau un masaj relaxant, pe un covor de presopunctură. În mod surprinzător, hobby-uri de tipul croșetatului sau al construirii de machete se pot dovedi utile pentru relaxare și reechilibrarea minții. Tot ce trebuie să faci este să descoperi ce ți se potrivește.
Când simțim că ne scade energia și nu avem voința de a acționa, o soluție bună este să ne activăm corpul. Alergarea sau curățenia într-o cameră a apartamentului poate fi mai benefică decât o cană de cafea neagră.
Un alt element important de care trebuie să ții cont când îți clădești motivația este capacitatea de a-ți stabili obiective motivante și de acționa în funcție de aceste obiective:
O criză de motivație este un fenomen complet normal și natural. Motivația apare în valuri și, dacă sesizăm că cineva are un nivel ridicat de motivație continuu, cel mai probabil, persoana respectivă are o tulburare psihică. Totuși, trebuie să ne asigurăm că o posibilă criză de motivație durează cât mai puțin posibil și nu ne consumă foarte multă energie.
Exemplu: Oamenii de știință au realizat un experiment legat de slăbit, folosind trei grupuri de subiecți.
Subiecții din primul grup a fost rugat să vizualizeze momentul în care au slăbit deja.
Subiecții din al doilea grup au fost rugați să aleagă o dietă și să o urmeze.
Subiecții din al treilea grup au fost rugați să vizualizeze, să scrie și să citească în fiecare zi întregul proces: în fiecare zi, îmi scot echipamentul din dulap, mă încalț, alerg 5 kilometri, fac un duș și mănânc terci de ovăz.
Al treilea grup a înregistrat cele mai bune rezultate legate de obiectivele de slăbit – după câte zile în care doar au citit procesul, participanții au început să se simtă vinovați pentru discrepanța între comportamentul și gândurile lor (procesul citit cu voce tare) și au început să execute planul pe care îl făcuseră.
Exercițiu: În timpul zilei de lucru, închide ochii, concentrează-te și imaginează-ți o linie albastră, orizontală, care îți scanează corpul. Pe măsură ce linia te scanează din cap până în picioare, analizează-ți corpul cu atenție.
Ai mâncat și te-ai hidratat bine? Ai gâtul relaxat? Ochii tăi sunt relaxați? Dacă observi că organismul tău are nevoie de orice, asigură-te că îi satisfaci nevoia, înainte să te întorci la lucru: mănâncă, bea un ceai, întinde-te puțin, plimbă-te sau odihnește-ți ochii, privind ceva verde.
Exemplu: îmi pregătesc ceaiul preferat dimineața; după-amiaza, îmi scot câinele la plimbare, în parcul preferat, iar seara mă relaxez în cadă. Dacă echilibrul este negativ la finalul zilei (de exemplu, ai o zi în care ai o discuție în contradictoriu cu șeful tău, iei o amendă în trafic și arzi cina), adaugă lucruri plăcute, pentru echilibru. De exemplu, o sesiune de yoga sau o ieșire la cinema, la finalul zilei, să închei ziua într-o notă pozitivă.
În același timp, trebuie să exersăm recunoștința! Notează în fiecare zi trei lucruri pentru care ești recunoscător și, când te afli într-un loc frumos, fă o „poză mentală” de care să te bucuri când creierul tău are nevoie de relaxare.